ICCJ. Decizia nr. 5386/2004. Penal. Art.174 , 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5386/2004
Dosar nr. 2102/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul D.D. la 20 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 21 martie 2003 la 3 decembrie 2003.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile D.N. şi D.I. suma de 40.000.000 lei, iar C.A.S. Vâlcea, suma de 3.401.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile, cât şi la plata unei prestaţii lunare de câte 500.000 lei pentru minora D.E.A., începând cu data de 24 februarie 2003, până la încetarea cauzei ce a determinat acordarea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 23 februarie 2003, victima D.A. se afla, împreună cu vărul său A.P. la casa de schimb valutar din apropierea restaurantului S. din municipiul Rm. Vâlcea.
La plecare, A.P. a fost acostat de către inculpatul D.D., care i-a cerut să-l cinstească cu o bere, însă a fost refuzat.
Discuţiile dintre cei doi au continuat, degenerând în loviri reciproce cu pumnii.
Pentru a aplana conflictul, D.A., aflat în apropiere, a intervenit, lovindu-l pe inculpat cu piciorul, situaţie în care acesta din urmă a scos un cuţit din buzunar.
Atât victima, cât şi vărul său au fugit fiind urmăriţi de către inculpat. Cum la un moment dat D.A. s-a împiedicat şi a căzut, inculpatul s-a apropiat de acesta şi i-a aplicat o lovitură de cuţit în partea dreaptă a abdomenului.
Fiind internată în spital victima a decedat a doua zi, datorită şocului hemoragic provocat prin secţionarea de către inculpat a venei porte.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 77/ A din 23 martie 2004 a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicită aplicarea circumstanţei legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, pretinzând că victima l-a lovit mai întâi, provocându-i o puternică tulburare încât nu s-a mai putut controla.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14, 17, 171 şi 18 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că, prin nereţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cele două instanţe au dat o încadrare juridică greşită faptelor, pronunţând hotărâri contrare legii. Totodată a susţinut că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată, este greşit individualizată.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. i) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal de cercetare a locului faptei şi de percheziţie domiciliară, raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsiei şi declaraţiile martorilor T.D.L., A.P., D.I.N., R.D., T.G., C.A.V. şi Ş.A.M.) rezultă, fără dubiu, că la data de 23 februarie 2003, încercând să aplaneze un conflict provocat de inculpat cu vărul său A.P., victima D.A. l-a lovit pe acesta cu piciorul. Ca urmare, inculpatul a scos un cuţit din buzunar şi profitând de împrejurarea că victima se împiedicase şi era căzută la pământ, i-a aplicat o lovitură de cuţit în regiunea abdominală, provocându-i leziuni grave (secţionarea venei porte) care au dus la decesul acesteia.
Susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei, nu se confirmă, din actele dosarului rezultând că incidentul a fost provocat de către inculpat, care se afla în stare de ebrietate, victima intervenind pentru salvarea vărului său, care se afla căzut la pământ.
Referitor la pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanţa de fond, având în vedere gradul sporit de pericol social al infracţiunii (care a fost comisă în loc public) împrejurările concrete în care a fost săvârşită, cât şi persoana inculpatului, care deşi nu posedă antecedente penale, s-a sustras de la urmărirea penală, iar în momentul în care a fost prins a adoptat o atitudine nesinceră, încercând să ascundă adevărul.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici motive de casare din cele prevăzute de art. 3854 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive, de la 21 martie 2003, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 77 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 21 martie 2003 la 21 octombrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5385/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5387/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
