ICCJ. Decizia nr. 5425/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5425/2004
Dosar nr. 2077/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din 30 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen., şi în baza acestor din urmă texte de lege, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar pe inculpaţii N.I., B.C. şi P.C. la câte 10 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia pentru inculpaţi de la 9 aprilie 2003 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 1,54 grame heroină în vederea distrugerii potrivit art. 18 din lege.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 485.000 lei, respectiv 3.340.000 lei, ambele consemnate la C.E.C. – Agenţia Victoria.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 5 aprilie 2003, lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O.A.B. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în imediata apropiere a complexului comercial B. mai multe persoane neidentificate vând heroină cu preţul de 200.000 – 300.000 lei doza.
În baza sesizării, la datele de 08 aprilie 2003 şi 09 aprilie 2003 au fost efectuate activităţi de supraveghere a zonei (intersecţia străzilor Râşnov şi Popa Nicolae din sectorul 2) ocazie cu care au fost constatate următoarele:
În imediata apropiere a complexului comercial B. s-au aflat în permanenţă doi indivizi, unul în vârstă de aproximativ 45-50 ani, grizonat, îmbrăcat în geacă de culoare neagră şi pantaloni blue-jeans, iar celălalt în vârstă de aproximativ 45-50 ani, ten măsliniu, îmbrăcat în geacă de culoare neagră şi pantaloni gri. Aceştia au fost contactaţi pe parcursul întregii perioade de supraveghere de mai multe persoane care le înmânau diferite sume de bani.
În continuare, cei doi indivizi făceau semn unui tânăr în vârstă de aproximativ 20-25 ani, înălţime 1,60 – 1,65 m, brunet, care se afla lângă un ţarc din tablă şi carton situat în spatele unui bloc, iar acesta lua ceva de la baza ţarcului şi se deplasa la o distanţă de 20-25 m, unde se întâlnea cu persoanele care luaseră legătura cu cei doi indivizi şi le înmâna acestora obiecte de mici dimensiuni.
În timpul supravegherii efectuate la data de 08 aprilie 2003 a fost observată o persoană de sex feminin, în vârstă de 30-35 ani, roşcată, cu părul prins în coadă, îmbrăcată cu o bluză de culoare roz, vestă neagră şi pantaloni blue-jeans, care i-a contactat atât pe individul grizonat, cât şi pe tânărul aflat lângă ţarc şi le-a înmânat câte un obiect de dimensiuni mici.
Aspectele surprinse în cursul supravegherii au fost imortalizate pe bandă video.
Având în vedere cele constatate, la data de 09 aprilie 2003, în jurul orelor 13,00, s-a procedat la imobilizarea tânărului care se afla lângă ţarc, ocazie cu care acesta a fost identificat ca fiind inculpatul S.M., în vârstă de 23 ani. În prezenţa martorilor asistenţi C.M., N.M.R.O. şi C.I., la baza ţarcului a fost găsită o cutie „tic-tac" în interiorul căreia se aflau 35 de punguţe din celofan închise la capăt prin ardere, ce conţineau o substanţă pulverulentă. Cu privire la acestea, inculpatul S.M. a relatat că nu îi aparţin şi nu are cunoştinţă despre conţinutul lor.
Concomitent, la o distanţă de aproximativ 20-25 m de locul în care a fost depistat inculpatul S.M., au fost imobilizaţi inculpatul B.C. (individul grizonat) şi inculpatul N.I. (cel cu ten măsliniu). Asupra inculpatului B.C. a fost găsită suma de 485.000 lei, cu privire la care acesta a arătat că îi aparţine.
În momentul imobilizării celor doi inculpaţi, doi tineri care se aflau în imediata apropiere a acestora au fugit, iar unul dintre ei a intrat într-un chioşc şi a aruncat jos, lângă tejghea, un teanc de bancnote.
Cei doi tineri au fost identificaţi ca fiind înv. N.G. zis „B." şi N.G. (cel care a intrat în chioşc). În prezenţa martorei B.G., vânzătoarea de la chioşc, s-a procedat la numărarea banilor aruncaţi de N.G., rezultând suma de 3.440.000 lei. Cu privire la aceşti bani N.G. a arătat că i-au fost daţi de către înv. N.G. cu puţin timp înainte de a fi oprit de lucrătorii de poliţie, iar înv. N.G. a precizat că banii îi aparţin şi i-a dat lui N.G. pentru a-i duce soţiei sale.
În timpul desfăşurării activităţilor descrise anterior, în zonă şi-a făcut apariţia persoana de sex feminin care la data de 08 aprilie 2003 a fost observată în timp ce a înmânat obiecte de mici dimensiuni inculpaţilor B.C. şi S.M. Aceasta a fost identificată în persoana inculpatei P.C., iar asupra ei a fost găsită suma de 1.200.000 lei.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că cele 35 de punguţe ridicate cu ocazia realizării flagrantului conţin 1,26 gr. heroină, care face parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpaţilor N.I., B.C. şi P.C. de a pune în vânzare heroina prin intermediul inculpatului S.M., în zilele de 08 şi 09 aprilie 2003 a fost caracterizată ca infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen.
Tribunalul a constatat că inculpaţii, împreună, au desfăşurat operaţiuni specifice circulaţiei drogurilor de mare risc, ceea ce atrage aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. a) (săvârşirea de 3 sau mai multe persoane) şi impune cenzurarea încadrării juridice a infracţiunii dată prin actul de sesizare, conform dispoziţiilor art. 344 C. proc. pen.
Inculpaţii N.I. şi B.C. încasau banii de la consumatori, în schimbul heroinei ce era distribuită de inculpatul S.M. şi furnizată, în zilele de 08 aprilie 2003 şi 09 aprilie 2003 de către inculpata P.C., motiv pentru care în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.
Având în vedere diviziunea sarcinilor inculpaţilor în realizarea de operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, precum şi cooperarea acestora de natură să le sporească periculozitatea şi să releve un grad de pericol social deosebit de sporit.
Tribunalul, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor a ţinut seama de existenţa cauzei de agravare (forma continuată a infracţiunii) şi a circumstanţei agravante legale (prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.) astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen., deşi a reţinut circumstanţe atenuante favorabile inculpaţilor N.I., B.C. şi P.C., justificat de împrejurarea că nu au antecedente penale, dar şi de datele de stare civilă (căsătoriţi, copii minori în întreţinere), nu le-a dat eficienţa juridică cuvenită.
Tribunalul a constatat că nu se poate reţine în favoarea inculpatului N.I. beneficiul reducerii pedepsei prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că denunţul a fost formulat de inculpatul N.I. la data de 28 mai 2003, după finalizarea urmăririi penale în cauza sa, prin emiterea rechizitoriului la data de 26 mai 2003.
A stabilit pentru inculpaţii N.I., B.C. şi P.C. pedepse reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită apreciind că sunt corespunzătoare exigenţelor impuse de art. 52 C. pen.
Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.M., tribunalul a ţinut seama de atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă avută pe tot parcursul procesului penal, de circumstanţele personale subiective ale acestuia, vârsta tânără, lipsa antecedentelor penale, astfel că a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., cu referire la art. 80 C. pen., stabilind o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 215/ A din 24 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, cu motivarea că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi care a fost expusă mai sus, concordă cu probele efectuate în cauză, de asemenea, încadrarea juridică dată faptei este corespunzătoare, iar pedepsele au fost just individualizate.
Împotriva ambelor hotărâri cei patru inculpaţi au declarat recurs şi au cerut reducerea pedepselor.
Inculpatul N.I., prin recursul său, a solicitat şi aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea acestuia.
Recursurile sunt nefondate.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de dispoziţiile Părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând pedepsele aplicate inculpaţilor, la criteriile de individualizare desprinse din textul enunţat, se constată că, instanţa de fond, contrar celor susţinute de inculpaţi, a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei având în vedere, deopotrivă, gradul de pericol social al faptelor, modul şi condiţiile concrete în care au fost săvârşite, participaţia, în concret, a fiecăruia, la comiterea lor, cât şi persoana inculpaţilor care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, dar şi de atitudinea manifestată de aceştia pe parcursul procesului penal (nesinceră, cu excepţia inculpatului S.M.).
În ce priveşte solicitarea inculpatului N.I. de a se reţine în favoarea sa beneficiul prevăzut în art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, susţinând că prin denunţ a oferit informaţii pe baza cărora a fost identificat un alt traficant de droguri, aceasta nu poate fi primită.
Art. 16 din Legea nr. 143/2000 prevede că persoana care a comis una din infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, care în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Rezultă deci, din prevederile sus-citate că beneficiul reducerii pedepsei se acordă acelor făptuitori care pe parcursul urmăririi penale realizează acţiuni de colaborare cu organele de urmărire penală, dorindu-se astfel o uşurare a situaţiei juridice a celor care au o asemenea conduită.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că, în speţă, inculpatul sus-numit a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 26 mai 2003, iar denunţul său a fost formulat ulterior acestei date, la 28 mai 2003, astfel că neaplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 este corectă.
Pentru considerentele arătate şi cum verificând hotărârile atacate prin prisma prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C., N.I., P.C. şi S.M. împotriva deciziei penale nr. 215/ A din 24 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 9 aprilie 2003 la 22 octombrie 2004.
Obligă recurenţii inculpaţi P.C., S.M. şi B.C. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat N.I. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5422/2004. Penal. Art .211 alin 2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5426/2004. Penal. Art.215 c.p. Recurs → |
|---|
