ICCJ. Decizia nr. 5442/2004. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5442/2004
Dosar nr. 4850/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 426 din 27 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul S.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune şi a unei infracţiuni de evaziune fiscală.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 47 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pentru inculpat, tatăl său.
Recursul declarat de tatăl inculpatului major a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 3581 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 29 iunie 2004, decizie pronunţată în dosarul nr. 1437/2004.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că potrivit art. 3852, cu referire la art. 2622 C. proc. pen., pentru inculpat recursul poate fi declarat de reprezentantul legal, de către soţia inculpatului şi de către apărător. Cum în cauză inculpatul era major recursul declarat de tatăl său a fost respins, ca inadmisibil, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost atacată cu contestaţie în anulare formulată de contestatorul S.I. acesta solicitând anularea hotărârii prin care s-a respins recursul ca inadmisibil şi rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 17 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, temeiul invocat fiind dispoziţiile art. 386 pct. a) şi b) C. proc. pen. Astfel, în motivarea contestaţiei în anulare, inculpatul – contestator a susţinut că nu a fost citat legal la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, termen la care a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această imposibilitate.
Examinând cererea, faţă de lucrările din dosar şi faţă de dispoziţiile legale care o reglementează (dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.), Curtea respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 pct. a) şi b) C. proc. pen. Astfel la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs procedura de citare a contestatorului a fost legal îndeplinită acesta fiind citat în oraşul Mioveni, prin afişare la sediul Consiliului Local Argeş.
De asemenea, susţinerile contestatorului conform cărora s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs şi de a încunoştinţa instanţa despre imposibilitatea prezentării sunt nedovedite situaţie în care dispoziţiile art. 386 pct. b C. proc. pen., nu pot fi aplicabile.
Toate celelalte motive invocate în cuprinsul contestaţiei în anulare pot forma obiectul unor alte căi legale cu propriul lor regim juridic.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.I. împotriva deciziei penale nr. 3581 din 29 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul inculpat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5439/2004. Penal. Recurs revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5443/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs → |
|---|
