ICCJ. Decizia nr. 5455/2004. Penal. Art.174,175,176 c.pen. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5455/2004
Dosar nr. 4917/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 10 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 347/P/2004 al Tribunalului Călăraşi, inculpatul M.N., a fost condamnat la 10 (zece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. e), cu referire la art. 176 lit. c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61, tribunalul l-a condamnat pe acelaşi inculpat la un an închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.N. să execute 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a luat act că nu se impune aplicarea art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia acestuia de la 16 martie 2004 la zi.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată B.C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.197.191 lei către partea civilă Spitalul Judeţean Călăraşi cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o lamă de cuţit sau contravaloarea ei.
Totodată, a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 14 mai 2003, inculpatul M.N., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a plecat de la domiciliul său la barul S.C. L. S.R.L., din comuna Drăgălina, luând asupra sa un cuţit cu lama de 16 cm.
În localul respectiv observându-l la o masă pe martorul B.I.V., a început să-i adreseze cuvinte jignitoare, reproşându-i că nu-i executase o lucrare din argint aşa cum se înţeleseseră.
Deşi martorul nu a răspuns provocărilor, inculpatul a scos din buzunarul hainei cuţitul şi l-a ameninţat pe B.I.V. că „o să-l facă", punându-i-l la gât şi lovindu-l cu palma şi pumnul peste faţă.
Pentru a aplana conflictul a intervenit barmanul T.I.
Fiindu-i teamă de inculpat martorul B.I.V. a ieşit din bar cu intenţia de a pleca, însă a fost ajuns din urmă de acesta care l-a trântit la pământ şi a început să-l lovească, din nou, cu pumnii şi picioarele.
Scena a fost văzută de martorul B.I. care a strigat la B.C.M., spunându-i că fratele lor, B.I.V. este agresat de inculpat.
Partea vătămată a venit lângă cei doi şi a sărit în ajutorul fratelui său, lovindu-l pe inculpat cu pumnul în faţă pentru a-l îndepărta, după care s-a aplecat să-l ridice pe fratele său de la pământ, moment în care inculpatul s-a apropiat de B.C.M. şi i-a înfipt cuţitul în partea stângă a abdomenului.
Datorită unghiului de lovire, a intensităţii loviturii, cât şi uzurii cuţitului lama acestuia s-a rupt, rămânând înfiptă în abdomenul părţii vătămate.
Văzând că fratele său a fost înjunghiat, B.I.V. s-a repezit la inculpat, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul.
La scurt timp partea vătămată a fost internată în spital şi din raportul de constatare medico legală rezultă că „plaga înjunghiată de la nivelul flancului abdominal stâng a fost produsă prin lovire cu corp dur tăietor – înţepător; Lama cuţitului a pătruns în ţesutul muscular al peretelui abdominal (între peritoneu şi tegument) pe o distanţă de 5 cm.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul pe motivul greşitei încadrări juridice, solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen. şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia nr. 578/ A din 5 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit de soluţia instanţei, inculpatul a declarat recurs, solicitând reţinerea în sarcina sa a circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen. şi aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Avocatul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea calificării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi încetarea procesului penal, întrucât a intervenit împăcarea părţilor şi în subsidiar reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.
Încă de la primele audieri inculpatul M.N. a recunoscut că l-a înjunghiat cu cuţitul pe care-l avea asupra lui pe B.C.M., dar a încercat să acrediteze ideea unei provocări din partea acestuia şi a fraţilor săi, în sensul că mai întâi ar fi fost agresat de către respectivii după care a scos cuţitul şi a lovit.
Această apărare a inculpatului nu poate fi primită întrucât, din probele administrate în cauză rezultă, fără echivoc faptul că riposta împotriva inculpatului s-a produs după ce acesta l-a agresat violent pe fratele părţii vătămate.
În condiţiile stării de fapt reţinută în speţă inculpatul nu se poate prevala de circumstanţa atenuantă a provocării, atâta vreme cât el a fost cel care a manifestat o comportare agresivă.
Instanţa de judecată a făcut o corectă încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpat.
Astfel, intenţia autorului de a omorî victima poate rezulta din activitatea materială desfăşurată de acesta. Este evident că acţionând cu cuţitul şi vizând o zonă vitală aceea a abdomenului inculpatul M.N. a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui. Împrejurarea că leziunea suferită de partea vătămată, „plagă înjunghiată la nivelul flancului abdominal stâng", nu a pus în pericol viaţa acesteia este irelevantă sub aspectul reţinerii tentativei de omor, atâta vreme cât inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, iar rezultatul letal nu s-a produs din cauze independente de voinţa sa.
Aşa fiind, în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., sau în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În ce priveşte motivul vizând netemeinicia pedepsei aplicate şi acesta este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracţiuni.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, fiind apte să stingă scopul preventiv şi educativ.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 578/ A din 5 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 martie 2004 la 25 octombrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 5453/2004. Penal. Verificare legalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5457/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
---|