ICCJ. Decizia nr. 5494/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5494/2004
Dosar nr. 2980/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa penală nr. 378 din 17 decembrie 2003, a condamnat pe inculpatul A.E. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) şi i), cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen.
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 4 martie 2003 la zi, a luat act că partea vătămată A.M. nu s-a constituit parte civilă şi a obligat inculpatul la 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 25 decembrie 2000, inculpatul se afla cu întreaga familie în domiciliul lor pentru a sărbători împreună Crăciunul, începând încă de dimineaţă să consume băuturi alcoolice.
La un moment dat, între inculpat şi fiul său M., partea vătămată, s-au purtat discuţii aprinse, generate de faptul că inculpatul nu voia să-i dea fiului său, jumătate din oile pe care le avea.
În jurul orei 16,30, conflictul a degenerat prin lovirea părţii vătămate de două ori, cu un cuţit pe care inculpatul îl purta la chimir.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal nr. 202 din 28 februarie 2003, întocmit de Serviciul de Medicină Legală al judeţului Mehedinţi, partea vătămată A.M. a prezentat leziuni traumatice (hemopneumotorax stg.; hemotorax coagulat post plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng) care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, respectiv, 25 decembrie 2000, şi au pus în primejdie viaţa.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, care a considerat hotărârea netemeinică, prin reţinerea nejustificată în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante ce trebuie înlăturate şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare, şi inculpatul, care a solicitat achitarea, întrucât nu el a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor împotriva fiului său, impunându-se, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege, deoarece este în vârstă, nu are antecedente penale, iar incidentul s-a petrecut datorită consumului excesiv de băuturi alcoolice, într-o zi de mare sărbătoare, Crăciunul.
Secţia penală a Curţii de Apel Craiova, prin Decizia nr. 210 din 29 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet şi ca tardiv, cel declarat de către inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, cu invocarea aceloraşi motive care au făcut şi obiectul cererii de apel.
Examinând recursul în raport de cazurile de recurs invocate, precum şi cu cele care se iau în considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile cuprinse în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Aşa fiind, în raport şi cu prevederile art. 363, referitoare la termenul de declarare a apelului, şi ale art. 3851 alin. final, Înalta Curte urmează a verifica dacă instanţa de control judiciar, respingând ca tardiv apelul declarat de inculpat „a făcut o greşită aplicare a legii", caz de recurs prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 teza a doua.
Revenind la cauză, se constată că, la data de 22 decembrie 2003, i s-a comunicat inculpatului la Penitenciarul din Tr. Severin, copie de pe sentinţa penală nr. 378 din 17 decembrie 2003, iar pe dovadă se menţionează că acesta „a renunţat să mai declare apel".
Ulterior, printr-o cerere adresată instanţei la 14 ianuarie 2004, inculpatul declară recurs împotriva sentinţei (apreciat de către instanţă ca apel).
Termenul de 10 zile de declarare a apelului a început să curgă pentru inculpat de la data de 22 decembrie 2003, când i s-a comunicat dispozitivul de pe sentinţă, şi a expirat la data de 5 ianuarie 2004 (cu luarea în considerare a faptului că deşi a expirat la 2 ianuarie, această zi a fost declarată sărbătoare legală, astfel că termenul s-a prelungit până la imediata zi lucrătoare).
Totodată, revenirea inculpatului asupra renunţării la apel, se putea face conform art. 368 alin. (2) C. proc. pen. „înăuntrul termenului pentru declararea apelului", deci până la 5 ianuarie 2004.
În concluzie, Curtea de Apel Craiova respingând „apelul declarat de inculpat la 14 ianuarie 2004 ca tardiv nu a făcut o greşită aplicare a legii, cu atât mai mult cu cât sentinţa era deja definitivă, încă de la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 416 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul A.E. ca nefondat şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.E. împotriva deciziei penale nr. 210 din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului A.E. şi a părţii vătămate A.M., ambii aflaţi în stare de arest, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5493/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5495/2004. Penal → |
|---|
