ICCJ. Decizia nr. 5467/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5467/2004
Dosar nr. 4651/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 453 din 31 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosar nr. 3416/P/2004, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul T.I., deţinut în Penitenciarul Timişoara şi a fost obligat condamnatul la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 200.000 lei, onorariu de avocat din oficiu, către Baroul Timiş, din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, condamnatul T.I., încarcerat în Penitenciarul Timişoara, a solicitat revizuirea dosarului, întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu îi aparţin, fiind judecat în lipsă, iar în faţa organelor de urmărire penală a fost bătut de către poliţiştii din cadrul S.P.P. Timişoara pentru a recunoaşte, în schimbul acestei atitudini primind de la poliţişti ţigări, cafea şi bani.
Prin sentinţa penală nr. 819 din 15 decembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar 5486/P/1999, inculpatul T.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 217 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Sentinţa penală a rămas definitivă prin respingerea apelului inculpatului prin Decizia penală nr. 136/ A din 7 aprilie 2000 a Curţii de Apel Timişoara şi prin respingerea ca nefondat al recursului prin Decizia penală nr. 3493/ R din 20 septembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
Art. 394 C. proc. pen., enumeră expres şi limitativ cazurile în care poate fi primită cererea de revizuire ca şi o cale extraordinară de atac.
În cursul urmăririi penale şi în faza de judecată inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, recunoaştere care, coroborată cu probele administrate, a dus la condamnarea inculpatului.
Împrejurarea invocată de revizuient în calea extraordinară de atac promovată, respectiv faptul că nu el este autorul faptei, nu se încadrează printre motivele de revizuire enumerate la art. 394 C. proc. pen., motiv pentru care instanţa a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel condamnatul, deoarece nu a comis faptele, fiind obligat să le recunoască.
Prin Decizia nr. 244/ A din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, solicitând reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare, în raport de faptul că nu a comis toate faptele reţinute în sarcina sa, fapte recunoscute iniţial datorită presiunilor exercitate asupra sa de organele de poliţie.
Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte consideră că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, condamnatul a avut o altă poziţie procesuală, de recunoaştere a săvârşirii faptelor, exercitând totodată căile ordinare de atac, care nu au schimbat însă hotărârea instanţei de fond, aceea de condamnare a inculpatului.
Susţinerile actuale ale condamnatului, în sensul că organul de cercetare penală a exercitat asupra sa presiuni de ordin fizic şi psihic, nu pot fi apreciate ca întrunind cerinţele cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât este necesar că săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, să fie constatată printr-o hotărâre definitivă de condamnare.
Pentru aceste motive, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat în baza prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat T.I. împotriva deciziei penale nr. 244/ A din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5466/2004. Penal. Art.312 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5468/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
