ICCJ. Decizia nr. 5474/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5474/2004
Dosar nr. 4679/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 26 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M., împotriva Ordonanţei nr. 57/P/2002 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la 22 aprilie 2004.
A fost obligată petenta la 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petenta C.M. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău că, la întocmirea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1902 din 19 noiembrie 2001 la Biroul notarului public Z.C.C., a semnat la rubrica „cumpărător" o altă persoană decât M.M.M., cu ştiinţa notarului public şi a altor persoane prezente.
Prin acel contract soţii D.G. şi M. vindeau apartamentul proprietate personală situat în Bacău, lui M.M.M.
După infirmarea şi redeschiderea urmăririi penale în cauză, petenta a indicat pe M.F. ca fiind persoana care a semnat contractul de vânzare-cumpărare, la rubrica „cumpărător" în locul lui M.M.M.
Persoana precizată nu a fost identificată pentru a fi anchetată în legătură cu cele sesizate, aceasta fiind plecată la muncă în Grecia (declaraţia soţiei, M.S.N. şi proces verbal întocmit de secţia 2 Poliţie Bacău, cu prilejul procedurii de înmânare a citaţiei).
Petenta a prezentat spre audiere în calitate de martori pe C.P. (fratele acesteia) şi V.I., care au precizat că la data semnării contractului în litigiu, s-au deplasat la Biroul notarului public Z.C.C., la solicitarea petentei, prilej cu care ar fi văzut un tânăr care a intrat în biroul notarial pentru a semna contractul, după ce a fost strigat pe numele de F. de o altă femeie. Nici unul dintre aceştia nu au asistat la procedura efectuată de notar de identificarea părţilor şi la semnarea actului.
A fost audiată în calitate de martor şi M.R.C., agent imobiliar la S.C. I. S.R.L. Bacău, care a precizat că a intermediat această vânzare şi a însoţit părţile la biroul notarial, împrejurare în care a văzut şi persoana ce a semnat la rubrica „cumpărător", persoană pe care o recunoaşte ca fiind aceea din fotografiile cu M.M.M.
Faţă de susţinerile petentei privitor la implicarea lui M.F. în semnarea contractului în litigiu, soţia acestuia arată că nu are cunoştinţă de cele reclamate.
Învinuita M.J. a susţinut că la biroul notarial a fost fiul acesteia M.M.M., iar numeroasele plângeri formulate de C.M. sunt pentru a justifica refuzul de a părăsi apartamentul pe care l-a vândut şi pentru care recunoaşte că a primit preţul. Prin folosirea în continuare a apartamentului petenta se comportă ca un proprietar, însă când este vorba de plata obligaţiilor la întreţinerea apartamentului (în valoare de 41.380.420 lei) îşi neagă această calitate, refuzând plata pe considerentul că aceasta ar trebui făcută de cel ce a cumpărat apartamentul.
Prin ordonanţa nr. 57/P/2002 din 22 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în baza art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuita M.J., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., şi faţă de învinuitul M.F., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public Z.C.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi faţă de făptuitorul D.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât faptele nu există.
Plângerea împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 427/II/2/2004 din 24 mai 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
A mai reţinut instanţa că petenta C.M. a solicitat instanţei civile să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pe motiv că M.M.M., în calitate de cumpărător, nu ar fi fost prezent la încheierea actului.
Prin sentinţa civilă nr. 8872 din 1 octombrie 2002, pronunţată de Judecătoria Bacău acţiunea a fost respinsă ca lipsită de interes, iar apelul declarat de C.M. a fost admis, cauza reţinută pentru rejudecare şi prin Decizia civilă nr. 514 din 19 mai 2002 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1545 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, acţiunea formulată de reclamanta C.M. împotriva pârâţilor D.G., M.M.M., M.E., M.J. şi M.E.N. a fost respinsă ca nefondată.
Atât în dosarul civil, cât şi în cursul cercetărilor penale nu s-a putut efectua o expertiză grafică asupra autenticităţii semnăturii cumpărătorului ce figurează în actul de vânzare-cumpărare, deoarece atât M.M.M. cât şi persoana indicată ulterior de petiţionară că ar fi semnat în locul cumpărătorului, M.F., sunt plecaţi din ţară.
În relaţiile comunicate de notarul public Z.C.C. se arată, printre altele, că în vara anului 2002, s-a prezentat la biroul său cumpărătorul M.M.M., pentru autentificarea unei procuri, observând cu această ocazie că acestuia îi lipsesc două sau trei degete de la mâna dreaptă şi de aceea a pretins că niciodată nu semnează identic.
În raport cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada faptelor penale reclamate de petentă şi că soluţia din Ordonanţa nr. 57/2004 a parchetului este legală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că, în mod greşit, nu s-a procedat la constatarea falsului sesizat, în sensul că la rubrica cumpărător a semnat o altă persoană decât M.M.M. şi nu s-a anulat contractul de vânzare – cumpărare.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei a apreciat în mod corect că, în legătură cu încheierea contractului de vânzare cumpărare a unui imobil încheiat între petentă şi fostul său soţ, în calitate de vânzători şi M.M.M., în calitate de cumpărător, nu s-au săvârşit fapte prevăzute de legea penală. Nici un moment nu s-a făcut dovada că actul a fost semnat de o altă persoană decât M.M.M., iar o expertiză grafologică nu a fost posibil să se efectueze din motive obiective, respectiv lipsa din ţară a cumpărătorului, acesta fiind plecat la muncă în Italia. În aceste condiţii, nu se poate reţine că în faţa notarului public s-a prezentat o altă persoană care a semnat în fals, cu complicitatea notarului şi a agenţiei imobiliare care a intermediat tranzacţia, toate acestea fiind fără sens deoarece, dacă cumpărătorul nu se afla în ţară, putea dobândi imobilul soţia sa, funcţionând prezumţia comunităţii de bunuri.
De altfel, printr-o hotărâre civilă definitivă şi irevocabilă s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de C.M. având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare nr. 1902 din 19 noiembrie 2001, iar ulterior s-a dispus, tot pe calea unei hotărâri judecătoreşti, evacuarea acesteia din imobilul ce a făcut obiectul vânzării – cumpărării. Din memoriile formulate de petentă, aflate la dosarul instanţei de fond, rezultă că, de fapt, interesul acesteia pentru anularea contractului constă tocmai în împiedicarea cumpărătorilor de a o evacua din imobil şi, cum acţiunea civilă a fost respinsă, singura cale a rămas constatarea unui fals în penal.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.M. împotriva sentinţei penale nr. 24 din 26 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurenta petentă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5468/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5493/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
