ICCJ. Decizia nr. 5495/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5495/2004
Dosar nr. 5436/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din 10 iunie 2004, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpatul N.I., la 18 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată G.F. nu s-a constituit parte civilă şi inculpatul a fost obligat să-i plătească acesteia, ca reprezentant legal al minorului G.M., suma de 800.000 lei prestaţie periodică lunară pe perioada până la majoratul acestuia.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui cuţit.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul şi soţia sa îşi aveau casa într-o zonă învecinată cu terenuri pe care se amenajaseră grădini de zarzavat, un asemenea teren femeia dându-l spre folosinţă lui G.P., soţul fiicei ei dintr-o altă căsătorie.
Acesta, adesea, venea la acel teren şi îşi creştea şi păsări în curtea soacrei sale, inculpatul, deşi nu era de acord, nereproşându-i însă acest lucru.
Fiind violent şi consumator de alcool, inculpatul adesea îşi bătea soţia şi o alunga din locuinţă, fapte întâmplate şi în ziua de 9 aprilie 2004, când a şi spart, cu toporul, o uşă.
În dimineaţa zilei de 10 aprilie 2004, după ce noaptea băuse peste un litru de vin, inculpatul a ieşit din casă şi i-a înjurat pe soţia sa şi pe G.P. aflat în zonă pentru a-şi îngriji găinile şi a recolta zarzavat.
După scurt timp, G.P. a venit în faţa casei soacrei sale şi i-a cerut inculpatului să înceteze a-l mai înjura. Întrucât inculpatul a continuat, înjurierea celor doi, G.P. l-a îmbrâncit din calea sa şi şi-a continuat drumul spre o verandă, urmat fiind de inculpat. Ajuns în spatele lui G.P., inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuţit şi l-a înţepat în zona urechii stângi. Surprins, cel lovit i-a adresat inculpatului cuvintele „ce ai făcut, mă nenorocitule, m-ai omorât", după care s-a prăbuşit la pământ, cu faţa în sus. Imediat, inculpatul s-a urcat peste trupul lui G.P. şi cu acelaşi cuţit l-a tăiat la gât pe o lungime de 16 cm şi l-a înţepat în inimă.
Alarmaţi de strigătele soţiei inculpatului, în curte au venit R.I. şi T.N.M., cel dintâi lovindu-l pe inculpat peste braţe, situaţie care a determinat oprirea agresiunii.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui G.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei acute mixte preponderent interne, urmare a unor plăgi înjunghiate la nivelul gâtului şi al toracelui, cu interesarea laringelui, pulmonului stâng şi al crosei arterei aorte.
S-a mai înscris că plaga arterei aorte a fost în mod direct şi necondiţionat, mortală.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci şi a vinovăţiei sale, precum şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 667 din 14 septembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt şi s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentul ce se va detalia.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, dar a motivat-o ca fiind reacţia sa firească la atacul pe care victima îl îndreptase împotriva integrităţii vieţii lui, sens în care a susţinut că a fost lovit cu o ţeavă metalică şi s-a apărat atunci când G.P. a vrut să-l sugrume.
Materialul probator administrat, respectiv declaraţiile soţiei inculpatului, martor ocular, ale nepoatei acesteia C.A., prezentă în acele momente în imediata apropiere a desfăşurării incidentului, ale vecinilor chemaţi în ajutor, R.I. fiind cel care l-a lovit pe inculpat pentru a-l determina să înceteze lovirea victimei, au relevat că atacul inculpatului nu a fost determinat de nici un act de violenţă sau de vreo tulburare de natură a-l provoca să săvârşească fapta.
Mai mult, victima a încercat să îndepărteze conflictul iscat de inculpat, prin atitudinea de îndepărtare din calea acestuia.
În cauză deci, în mod just instanţa nu a reţinut aplicabilitatea legitimei apărări, prevăzută de art. 44 C. pen. şi nici a circumstanţelor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
Recursul declarat de inculpat este însă fondat în ce priveşte pedeapsa privativă de libertate aplicată.
Orientându-se la stabilirea pedepsei de 18 ani închisoare, instanţa a considerat pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările în care ea a fost săvârşită, dar nu a dat suficientă eficienţă datelor persoanei făptuitorului, fără antecedente penale, în vârstă de 69 de ani şi cu o sănătate şubredă.
Se apreciază astfel că pedeapsa de 14 ani închisoare executabilă în regim de privare de libertate, este în măsură să corespundă scopului, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 667/ A din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 75 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Călăraşi, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că o reduce de la 18 ani închisoare, la 14 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 10 aprilie 2004, la 26 octombrie 2004.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5494/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5500/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
