ICCJ. Decizia nr. 5508/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5508/2004
Dosar nr. 4938/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 19 august 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.G. împotriva rezoluţiei din 6 iulie 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 127/P/2004 în contradictoriu cu intimata B.A.M., judecător la Judecătoria Bacău, rezoluţie pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că la data de 8 iunie 2004, petentul a făcut plângere penală împotriva judecătorului B.A.M., din cadrul instanţei Judecătoria Bacău, el cerând efectuarea urmăririi penale a acesteia, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), presupus a fi fost săvârşită de magistrat cu ocazia judecării unui dosar civil în care el a avut calitatea de reclamant, în contradictoriu cu pârâta H.S.
Întrucât şi pârâta din dosarul în cauză, a formulat întâmpinare şi ulterior, şi cerere reconvenţională pentru constatarea nulităţii absolute a unui act de împrumut datat 13 septembrie 2000, la 24 februarie 2004 s-a dispus conexarea cauzelor.
La 22 aprilie 2004, prin sentinţa civilă nr. 1850, s-au admis în parte acţiunile şi s-a constatat nulitatea parţială a contractului de împrumut menţionat, pârâta H.S. fiind obligată să-i plătească reclamantului suma de 5315 S.U.A.
Prin rezoluţia din 6 iulie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale în ce o priveşte pe B.A.M., reţinându-se că cercetarea judecătorească s-a făcut cu respectarea normelor procedurale şi a drepturilor părţilor în procesul civil, eventualele nemulţumiri legate de soluţie putând fi verificate prin exercitarea căilor de atac.
Petentul a formulat plângere şi împotriva rezoluţiei din 6 iulie 2004, respinsă prin rezoluţia din 21 iulie 2004, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 667/II/2004.
Cea din urmă rezoluţie a stabilit că în sarcina judecătorului B.A.M. nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte penale.
Nemulţumit de soluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., în motivarea căreia a susţinut că faptele săvârşite de judecător, respectiv infracţiunile de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu şi fraudarea statului, sunt evidente, impunându-se desfiinţarea rezoluţiei şi restituirea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea, judecătorul B.A.M. nesăvârşind nici una din faptele penale din cele reclamate de petiţionar.
Împotriva hotărârii, petiţionarul a declarat recurs, motivele invocate în scris, fiind, în opinia recurentului, nelegalitatea acesteia şi netemeinicia, odată ce faptele reclamate „despre magistrat sunt reale şi dovedite cu acte, judecătorii implicaţi formând un clan care practică traficul de influenţă şi corupţia, dovezile fiind evidente".
Recursul declarat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că având spre judecată dosarul civil înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău la nr. 11.265/2003, magistratul B.A.M. a efectuat cercetarea judecătorească corespunzător normelor procedurale şi a administrat probele cerute de părţi, iar aspectele reclamate, ţinând de timbrarea acţiunii, a cererii reconvenţionale, precum şi nemulţumirea petentului legată de hotărârea pronunţată, nu sunt elemente care să constituie latura obiectivă şi latura subiectivă a vreunei infracţiuni.
Se mai reţine că, în lipsa elementelor care constituie trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, aşa cum prevede art. 17 C. pen., hotărârea pronunţată de magistrat nu poate fi obiect al plângerii penale, iar motivele inserate de recurent sunt afirmaţii personale.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 din acelaşi cod, recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 28 din 19 august 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5507/2004. Penal. Art.254 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5510/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
