ICCJ. Decizia nr. 5506/2004. Penal. L143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5506/2004
Dosar nr. 3983/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 656 din 13 mai 2004, în fond, după casare cu trimitere, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea formulată de inculpatul D.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, tribunalul a condamnat pe inculpatul d.a. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod.
Instanţa a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 29 noiembrie 2001 la 2 septembrie 2003, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 1,7 gr. heroină şi l-a obligat la plata sumei de 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi suma de 400.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî în acest fel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, în urma unor informaţii primite, potrivit cărora pe str. Secuilor într-un bloc se comercializează heroină contra sumei de 200.000 lei doza, de către o persoană pe numele de S., lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P. – Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog s-au deplasat în ziua de 29 noiembrie 2001 la adresa indicată, unde, l-a un moment dat, a apărut în scara blocului un individ. În prezenţa martorilor asistenţi D.I. şi P.M. persoana a fost legitimată, constatându-se că se numeşte D.A., iar, în urma percheziţiei corporale, s-a găsit în buzunarul din stânga a gecii pe care o purta, o pungă din celofan alb transparent, sigilată la un capăt prin ardere, ce conţinea 20 de punguţe din celofan, care aveau o substanţă pulverulentă de culoare bej. În imediata apropiere a locului unde se afla inculpatul, pe tocul de deasupra al unei uşi din lemn ce aparţinea spălătoriei, poliţiştii au găsit trei punguţe din celofan sigilate la capete, ce conţineau aceiaşi substanţă ca şi celelalte.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, s-a stabilit că, proba nr. 1, cele trei punguliţe conţineau 0,26 gr. heroină, iar proba nr. 2, cele 20 de punguliţe conţineau 1,77 gr. heroină.
Pe parcursul urmăririi penale, declaraţiile inculpatului au fost contradictorii, având diferite apărări: „bilele" din heroină îi aparţineau unui individ pe nume V. şi a vândut din ele pentru a face rost de bani să-şi cumpere lui heroină injectabilă, fiind dependent de circa un an; heroina a fost găsită sub preşul de la o uşă şi după ce a fost luată, poliţiştii i-au pus-o în buzunar, iar cele trei bile de deasupra uşii îi aparţineau tot lui V., (care nu a putut fi identificat) care le-a lăsat pentru a fi valorificate.
Aceleaşi apărări şi le-a făcut inculpatul şi în cadrul cercetării judecătoreşti, nerecunoscând că, a comercializat droguri, ci faptul că organele de poliţie i le-a strecurat în buzunarul de la geacă, situaţie infirmată de martorii prezenţi la efectuarea percheziţiei corporale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 437 din 10 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei pe care a considerat-o netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa aplicată care este prea aspră.
Instanţa de control judiciar a apreciat că: „Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat corect că inculpatul se ocupă cu vânzarea drogurilor de mare risc, cele 20 doze de heroină descoperite de organele de poliţie asupra sa la data de 29 noiembrie 2001, iar nu consumul propriu".
De asemenea, s-a constatat că pedeapsa a fost judicios stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a scopului prevăzut de art. 52 din acelaşi cod.
În termen legal, inculpatul D.A. a declarat recurs cu reiterarea aceloraşi motive, de netemeinicie care au format şi obiectul cererii de apel.
Examinând Decizia atacată în raport de cazurile de recurs, prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
1. În ceea ce priveşte primul caz, de recurs, referitor la „comiterea de către instanţe a unei erori grave de fapt", acesta se dovedeşte nefondat, deoarece, prin dispunerea şi administrarea unui bogat probatoriu, ca urmare şi a recomandărilor formulate de către Curtea Supremă de Justiţie (prin Decizia penală nr. 3175 din 2 iulie 2003) rezultă în mod indubitabil că inculpatul vindea în mod curent heroină, martorii C.G.F., M.G., L.A., D.I. şi P.M. declarând că au cumpărat în mod repetat heroină la preţul de 150.000 lei doza, din scara blocului din str. Secuilor de la un individ pe nume S., recunoscându-l fără ezitare pe inculpatul D.A., după planşele foto.
Aşa fiind, fapta şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rezultă fără nici un dubiu din probele complet analizate şi just apreciate de către instanţe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situaţiei reale.
2. Fondat se dovedeşte cazul de recurs privind pedeapsa greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că, pedeapsa stabilită şi menţinută de către instanţe, deşi reprezintă minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat, este deosebit de severă dacă luăm în considerare faptul că acesta este la prima abatere de o asemenea gravitate, că a recunoscut, în parte, acuzaţiile care i s-au adus, motivată de situaţia că, fiind consumator de heroină, nu are mijloacele materiale care să-i permită dozele de drog de care are nevoie zilnic.
În acest sens, apreciem că prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi coborârea pedepsei, în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. a), sub minimul special, la 8 ani închisoare, va contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului acestei sancţiuni penale, prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va admite recursul declarat de inculpatul D.A., va casa hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o va modifica, în sensul că o va reduce de la 10 ani la 8 ani închisoare, prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi va deduce din această pedeapsă, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2001 la 2 septembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 437/ A din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 656 din 13 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), raportat la art. 76 lit. a) C. pen., o reduce de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2001 la 2 septembrie 2003.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5503/2004. Penal. Art.239 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5507/2004. Penal. Art.254 c. pen. Recurs → |
|---|
