ICCJ. Decizia nr. 5523/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5523/2004
Dosar nr. 5892/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 octombrie 2004, Curtea de Apel Braşov, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul R.J., împotriva sentinţei penale nr. 436 din 17 august 2004 a Tribunalului Braşov, în dosarul nr. 352/2004, a dispus menţinerea stării de arest a sus-numitului inculpat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că împotriva inculpatului a intervenit o sentinţă de condamnare la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) din acelaşi cod şi că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, deci, este necesară menţinerea sa în stare de arest preventiv şi în cursul judecării apelului.
În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, motivele invocate fiind nelegala dispunere a menţinerii sale în stare de arest preventiv odată ce nu prezintă pericol social pentru că nu este violent, este căsătorit şi are 7 copii minori.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile, prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret, pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 436 din 17 august 2004 a Tribunalului Braşov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 8 ani şi 6 luni închisoare.
Referitor la motivele de recurs invocate, este de observat că acestea privesc împrejurări care pot fi apreciate ca circumstanţe atenuante personale, dar care nu sunt temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Verificând, din oficiu, temeinicia şi legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului şi de necesitatea de a se asigura desfăşurarea cu celeritate a procesului penal, există, în continuare, temeiuri ce justifică menţinerea lui în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.J., împotriva încheierii din 6 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 1495/P/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5521/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5524/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
