ICCJ. Decizia nr. 5511/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5511/2004
Dosar nr. 4899/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3330/2004 la Tribunalul Arad, condamnatul K.I. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 287 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Arad, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) teza I C. pen.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că solicită rejudecarea cauzei, întrucât a fost condamnat pe nedrept, iar din cauza bolii de care suferă are dificultăţi de exprimare, iar instanţa nu l-a ascultat şi nu i-a permis să ia legătura cu un avocat căruia să-i dea, în scris, tot ce avea de spus.
În cauză au fost efectuate cercetări de către procuror, conform art. 395 C. proc. pen., care, prin concluziile înaintate instanţei competentă să judece cererea de revizuire, a opinat pentru respingerea acesteia cu motivarea, în esenţă, că motivele invocate de revizuent nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul Arad, prin sentinţa penală nr. 178 din 1 iulie 2004, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul K.I. cu motivarea că susţinerile acestuia nu sunt întemeiate, deoarece pe de o parte, acesta a fost audiat de instanţe, i-a fost asigurată apărarea pe tot parcursul procesului şi au fost avute în vedere toate memoriile scrise şi depuse de acesta la dosar, iar, pe de altă parte, nici unul din motivele invocate nu face parte dintre cele, expres şi limitativ arătate în art. 394 C. proc. pen., în sensul că nu pot fi considerate drept probe noi ori împrejurări necunoscute de instanţe.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de către condamnatul K.I. pe care a criticat-o cu privire la greşita respingere a cererii de revizuire, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 269/ A din 11 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul K.I., cu motivarea „în mod corect prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 395 C. proc. pen., având în vedere că aspectele învederate, în speţă, nevinovăţia sa, au fost avute în vedere de instanţa care a judecat cauza în fond, precum şi în căile de atac", după cum „nu se poate lua în considerare aspectul învederat de condamnat că toţi martorii audiaţi sunt „mincinoşi" în condiţiile în care nu există soluţia de condamnare a acestor persoane pentru mărturie mincinoasă".
Decizia curţii de apel a fost atacată, în termen legal, cu recurs de către condamnatul K.I. pe care a criticat-o pentru aceleaşi motive invocate la judecata în fond şi apel, respectiv că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, iar persoanele audiate în calitate de martori au relatat situaţii care nu corespund realităţii, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa şi achitarea pentru faptele imputate.
Recursul declarat de condamnatul K.I. este nefondat.
În art. 394 C. proc. pen., sunt arătate în mod expres şi limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti şi anume:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
După cum este de observat nici unul din motive invocate de condamnat nu se circumscrie cazurilor de revizuire precizate, motiv pentru care recursul declarat de condamnat urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând legale şi temeinice hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi apel.
Întrucât respingerea recursului se datorează culpei procesuale a recurentului condamnat-revizuient K.I., acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum se vor dispune prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient K.I. împotriva deciziei penale nr. 269/ A din 11 august 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5510/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5521/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
