ICCJ. Decizia nr. 5507/2004. Penal. Art.254 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5507/2004
Dosar nr. 4827/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 229 din 18 martie 2004, Tribunalul Iaşi a condamnat, între alţii, pe inculpatul S.G.L. la:
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. b) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 3 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a constatat recuperat, integral, prejudiciul cauzat părţii civile R. SA Iaşi, prin restituirea în natură a bunurilor sustrase.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 750.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 450.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează să fie suportată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 8 ianuarie 2003, inculpatul A.G. a fost angajat, de compania R. SA Iaşi, în calitate de agent de pază.
Urmare a relaţiilor contractuale existente între compania menţionată S.N.T.C. R. Iaşi, inculpatul asigura paza obiectivului din str. Lăpuşneanu – P.N.T.A., respectiv a clădirii Direcţiei de Telecomunicaţii.
În curtea Direcţiei de Telecomunicaţii se afla depozitată, la data de 11 martie 2003, o cantitate de cablu telefonic provenită din dezafectarea de echipament PENTA CONTA, ce urma să fie transportată în depozitul acesteia, pentru a fi valorificată prin intermediul unei firme de colectare a deşeurilor cu care R. se afla în relaţii contractuale.
La data de 11 martie 2003, inculpaţii S.G.L. şi N.M. (condamnată în cauză), care întreţineau relaţii de concubinaj, observând că în curtea obiectivului supravegheat de inculpatul A.G. se află depozitată o cantitate de cablu telefonic ce poate fi valorificat, au hotărât să sustragă o parte din acesta.
În acest scop, în jurul orelor 12,00, inculpatul S.G.L. l-a contactat pe inculpatul A.G., căruia i-a cerut permisiunea de a ridica o parte din cantitatea de cablu telefonic tip deşeu, în vederea valorificării.
Inculpatul A.G. i-a promis inculpatului S.G.L., sprijinul său, urmând ca sustragerea cablului telefonic să aibă loc în cursul nopţii (11 martie 2003).
Inculpata N.M. luând cunoştinţă despre fapta ce avea loc să se săvârşească, a hotărât, împreună cu inculpatul S.G.L., să-i ofere inculpatului A.G., suma de 400.000 lei.
În jurul orelor 17,00, din data de 11 martie 2003, inculpatul S.G.L. i-a cerut numitului P.C. ca în cursul nopţii să se deplaseze cu autoturismul său (marca Toyota) în str. Lăpuşneanu pentru a-i transporta nişte bagaje (saci cu cablu telefonic, deşeu) până în cartierul Nicolina; propunere care a fost acceptată.
Între orele 22,30 – 23,00, inculpaţii S.G.L. şi N.M. au mers la locul de unde urma să fie sustras cablul unde au fost întâmpinaţi de inculpatul A.G. căruia i-au dat suma de 400.000 lei. După ce au pătruns în curtea unde se afla cablul, cu ajutorul unor cleşti, oferiţi de inculpatul A.G., inculpaţii S.G.L. şi N.M. au tăiat o parte din cablul telefonic, bucăţile rezultate fiind puse în 8 saci de rafie, pe care i-au cărat în preajma porţii principale de acces în obiectiv.
Folosind telefonul din cabina inculpatului A.G., inculpatul S.G.L. l-a anunţat pe P.C. să se deplaseze în zona Lăpuşneanu pentru efectuarea transportului bunurilor sustrase.
Cablul telefonic sustras, în greutate de 346 kg, a fost transportat în str. Sălciilor din Iaşi, pentru a fi depozitat la locuinţa numitului F.I., nepotul inculpatei N.M.
În jurul orelor 4,00, din ziua de 12 martie 2003, în timp ce inculpaţii S.G.L. şi N.M. transportau sacii în locuinţa numitului F.I., au fost depistaţi de către organele de poliţie ce supravegheau acea zonă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii S.G.L. şi N.M. pe care au criticat-o cu privire la greşita lor condamnare, solicitând a se dispune achitarea întrucât nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor imputate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 254 din 6 iulie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.G.L. şi N.M. pe care i-a obligat să plătească statului suma de câte 600.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei reprezentând onorarii de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a arătat că, instanţa de fond a realizat o administrare temeinică a tuturor probelor şi o justă interpretare a acestora, reţinând fără dubii, în sarcina inculpatului S.G.L. săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi furt calificat, constând în aceea că a oferit agentului de pază A.G. suma de 400.000 lei pentru a-i permite accesul în curtea de unde a sustras deşeuri împreună cu coinculpata N.M., concubina sa.
S-a concluzionat că faţă de situaţia de fapt reţinută, modalitatea şi împrejurările activităţii desfăşurate, confirmată de materialul probator de la dosar, instanţa de fond a apreciat temeinic atât circumstanţele faptei, cât şi cele personale ale inculpaţilor, reţinând în favoarea acestora circumstanţe atenuante, cărora le-a dat eficienţă, chiar dacă inculpatul S.G.L. are statutul de recidivist.
În termen legal, inculpatul S.G.L. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata de apel şi anume, greşita condamnare pentru faptele reţinute în sarcina sa, solicitând a se dispune achitarea, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Recursul declarat de inculpatul S.G.L. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţele de fond şi apel, au reţinut o corectă situaţie de fapt şi au încadrat faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat pedepse cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, fapta inculpatului S.G.L. de a da inculpatului A.G. suma de 400.000 lei în vederea permisiunii de a sustrage o cantitate de cablu telefonic întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită şi rezultă fără echivoc din probele existente la dosar.
Tot astfel, fapta aceluiaşi inculpat care, împreună cu inculpata N.M. au sustras din proprietatea S.N.T.C. R. cantitatea de 346 kg cablu telefonic, pe care l-au transportat la o altă adresă în vederea valorificării, întruneşte, din toate punctele de vedere, elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat.
Prin urmare, neexistând nici un dubiu cu privire la vinovăţia recurentului inculpat în legătură cu săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa pentru care a fost condamnat, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată, în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata, că recursul declarat de acesta este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.L. împotriva deciziei penale nr. 254 din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5506/2004. Penal. L143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5508/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
