ICCJ. Decizia nr. 5521/2004. Penal. încheiere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5521/2004
Dosar nr. 5813/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2719/2004 s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului S.G.G. deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17 din 16 februarie 2004, emis de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. 1545/2003.
În motivarea acestei măsuri, curtea de apel a reţinut următoarele:
„Asupra stării de arest a recurentului-inculpat constată că temeiurile ce au determinat arestarea iniţială se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, natura şi gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, demonstrând pericol pentru ordinea publică, prevăzut de art. 148 lit. h)".
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.G.G., solicitând prin concluziile puse de apărătorul desemnat din oficiu, să se dispună judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Examinând recursul declarat de inculpat, în raport cu dispoziţiile legale în vigoare, Curtea constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.: „Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs, de către procuror sau inculpat, numai încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care s-a dispus luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive, ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Acest text de lege nu prevede însă, posibilitatea de a se declara recurs şi împotriva încheierii prin care, în faza judecării recursului, s-a menţinut măsura preventivă.
Revenind la speţă, în baza lucrărilor din dosar se reţine că:
La data de 18 august 2004, prim termen de judecată fixat în soluţionarea recursului declarat de inculpatul S.G.G., împotriva deciziei penale nr. 795 din 30 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3355/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus prin încheiere, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale mai sus analizate, se constată că încheierea dată în faza soluţionării recursului, prin care s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului, nefiind arătată în mod expres de lege, nu poate fi atacată separat cu recurs, acesta fiind inadmisibil.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.G.G. şi îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.G.G., împotriva încheierii din 18 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2719/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 5511/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5523/2004. Penal → |
---|