ICCJ. Decizia nr. 5524/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5524/2004
Dosar nr. 5932/2004
Şedinţa publică din 16 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 octombrie 2004 (pronunţată în dosarul nr. 3553/2004) Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul R.V., împotriva sentinţei penale nr. 1186 din 23 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, verificând legalitatea luării măsurii arestării preventive a apelantului, în baza art. 3002, cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în continuare, în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru societate şi trebuie să rezolve şi nişte probleme familiale.
Examinând motivele de recurs în raport cu hotărârea atacată, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 148 alin. (1) lit. f) şi h), coroborate cu cele ale art. 143 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, printre altele, dacă acesta este recidivist sau că infracţiunea săvârşită este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanţa a apreciat în mod corect că fapta comisă de inculpat este deosebit de gravă, iar anterior (în anul 1999) a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhării, deci este şi recidivist.
Totodată, se constată că, prin sentinţa nr. 1186 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.V., la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., astfel că, menţinerea măsurii arestării preventive dispuse de către instanţă s-a făcut cu respectarea prevederilor şi garanţiilor procesuale legale.
Invocarea printre motivele de recurs şi a necesităţii rezolvării unor probleme de familie, se constată că aceasta nu justifică revocarea măsurii arestării preventive.
În consecinţă, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.V., împotriva încheierii din 14 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3553/2004 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii din 14 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3553/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5523/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5527/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
