ICCJ. Decizia nr. 5537/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5537/2004
Dosar nr. 4845/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 368 din 23 iunie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.G.I., privind sentinţa penală nr. 225 din 21 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Prahova.
Totodată, revizuientul a fost obligat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Condamnatul P.G. deţinut în Penitenciarul Ploieşti a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 225 din 21 mai 2002 a Tribunalului Prahova, susţinând că declaraţia dată în timpul urmăririi penale a fost sub constrângere, nu s-a stabilit că urmele dactiloscopice îi aparţin, iar testul poligraf nu a fost edificator, precizând că singurul autor al faptelor comise este condamnatul A.A.C., coinculpat în aceeaşi cauză.
În susţinerea cererii de revizuire, condamnatul a solicitat administrarea unor probe noi, prin care să dovedească cele susţinute privind nevinovăţia sa.
Instanţa a reţinut că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se regăsesc printre cele limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., precizând totodată că la judecarea fondului şi a căilor de atac, au fost analizate toate probele administrate în cauză şi s-au avut în vedere toate apărările inculpatului.
Împotriva sentinţei penale nr. 368 din 23 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova a declarat apel în termen legal revizuientul, criticând soluţia pronunţată de nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere motivele invocate de acesta în susţinerea cererii de revizuire şi care ar fi condus la pronunţarea unei alte soluţii, precizând, ca şi în faţa primei instanţe, că a dat declaraţii urmare constrângerii exercitate asupra sa şi că cele şapte urme dactiloscopice nu-i aparţin, întrucât autorul faptelor imputate este un alt inculpat.
Prin Decizia penală nr. 340 din 4 august 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
P.G.I. a declarat, în termen, recurs, cerând admiterea lui, casarea celor două hotărâri, admiterea cererii de revizuire şi administrarea unor probe noi, pe baza cărora să se stabilească nevinovăţia sa cu privire la unele din infracţiunile pentru care a fost judecat, anume cele comise împotriva victimei N.E.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat în motivarea cererii de revizuire se poate solicita revizuirea unei hotărâri, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Or, din verificarea cererii de revizuire se constată că inculpatul a invocat faptul că în mod nelegal a fost condamnat, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat împotriva victimei N.E., deşi nu a participat la comiterea ei, instanţele bazându-se numai pe declaraţiile date în cursul urmăririi penale, retractate ulterior.
Petentul nu a invocat fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţe, ci a cerut reaprecierea probelor, arătând că testul poligraf executat în cauză ar fi needificator, iar urmele papilare, ridicate de la locul faptei şi analizate, aparţin numai celuilalt inculpat, condamnat ca şi el pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Aceste mijloace de probă, au fost coroborate cu altele, pentru care şi declaraţiile detaliate date de petent şi de inculpatul A.C., în cursul urmăririi penale, cu ocazia căreia cei doi au recunoscut că au pătruns fără drept, înarmaţi cu bucăţi de lemn, în locuinţa victimei N.E., în vârstă de 91 de ani, pe care au lovit-o în cap, i-au legat mâinile şi picioarele, au supus-o unor acte de cruzime pentru a le dezvălui unde păstrează banii, i-au sustras suma de 497.000 lei, fapta de tâlhărie fiind urmată de moartea victimei.
Toate probele au fost apreciate de instanţa de fond, cea de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia penală nr. 5592 din 2 decembrie 2003, a respins recursul inculpaţilor P.G.I. şi A.C., apreciind că vinovăţia lor pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, a fost corect reţinută.
Aşa fiind, solicitarea revizuientului de a se reaprecia unele din probele administrate, nu este posibilă, pe această cale.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.G.I. împotriva deciziei penale nr. 340 din 4 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5539/2004. Penal. Transf. pers. cond. Recurs → |
|---|
