ICCJ. Decizia nr. 5531/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 197 din 27 august 2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, inculpatul F.I. a fost condamnat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
S-a menținut măsura arestării preventive.
S-a dedus din pedeapsă detenția preventivă de la 7 februarie 2004 la zi.
S-a confiscat arma de vânătoare și 25 cartușe, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Teleorman.
Inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume:
- 25.000.000 lei daune materiale și 30.000.000 lei daune morale către partea civilă V.M.;
- 15.255.500 lei către partea civilă C.A.S. Ministerul Transporturilor;
- 2.218.480 lei către partea civilă C.A.S. Județul Teleorman.
A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă V.M. și către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
La data de 9 februarie 2004, în jurul orei 18,00, după ce a consumat un litru de vin la domiciliul său, inculpatul F.I., având asupra sa arma de vânătoare și 27 de cartușe, s-a deplasat la Zlatna C.F.R. Plosca pentru a asigura paza lemnelor depozitate aici de AF D.N.
Anterior, inculpatul reperase partea vătămată V.M., revizor ace la Jalta C.F.R., că a sustras lemne aparținând AF D.N.
La data de 6 februarie 2004, partea vătămată a venit la locul de muncă, în jurul orei 19,00, și după aproximativ 30 de minute, impiegatul de mișcare M.L., i-a cerut să spargă lemne și să facă curățenie împreună cu P.T.
Inculpatul s-a apropiat de cei trei și le-a oferit o cantitate de vin, dar a fost refuzat. Inculpatul a făcut referire la faptul că partea vătămată i-ar fi sustras din lemnele avute în pază și a lovit-o cu palma peste față.
Cei doi au început să se îmbrâncească, situație în care martorii P. și M. au intervenit pentru aplanarea conflictului, solicitându-i inculpatului să plece și ducând partea vătămată în biroul de mișcare.
Inculpatul a mers câțiva metri spre locul unde efectua paza după care s-a deplasat în zona unde partea vătămată efectua serviciul și când aceasta s-a deplasat spre postul său, i-a spus "stai că te omor", i-a adresat injurii și a îndreptat arma asupra sa.
De teamă, partea vătămată s-a deplasat peste liniile de cale ferată, fiind urmată de inculpat, care la un moment dat a executat foc asupra sa.
Zgomotul produs de împușcătură i-a alertat pe martorii M.L. și P.T. care au ieșit din birou și au văzut partea vătămată căzută între linii și când s-au apropiat, au constatat că aceasta fusese împușcată în spate.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a găsit arma de vânătoare, 2 tuburi de cartuș folosite și haina cu care fusese îmbrăcată partea vătămată.
Din raportul de expertiză balistică s-a reținut că arma de vânătoare de calibru 12 mm este în stare de funcționare și prezintă urme de tragere pe țeava din partea dreaptă. S-a mai reținut că cele două tuburi de cartușe provin de la arma de vânătoare a inculpatului, unul dintre acestea fiind tras pe țeava dreaptă a armei, precum și faptul că celelalte 25 de cartușe sunt în stare de utilizare și pot servi drept muniție armei în litigiu.
Prin același raport s-a constatat că haina părții vătămate prezintă mai multe perforări în partea mediană a spatelui, a mânecii drepte și a pieptului stâng, gruparea precipitată a urmelor atestând faptul că s-a tras asupra părții vătămate în plan orizontal, de la o distanță de 10-11 m.
Raportul de constatare medico-legală, avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul I.M.L. București, a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni produse prin împușcare cu o armă cu cartușe, având alice cu diametrul de 3mm, care au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale și care nu au pus viața părții vătămate în pericol.
Inculpatul și partea vătămată au declarat apel.
în apelul declarat de inculpat s-a reținut că încadrarea juridică a faptei este greșită, întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată și a solicitat să se rețină că fapta constituie infracțiunea de vătămare corporală.
S-a mai susținut în subsidiar că pedeapsa nu a fost just individualizată.
De asemenea, s-a arătat că este greșită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către cele două case de asigurări de sănătate, întrucât nu s-a dovedit că acestea au virat în contul spitalelor cheltuielile efectuate cu îngrijirea părții vătămate.
Partea vătămată a criticat hotărârea sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 630 din 30 august 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelurile ca nefondate.
Inculpatul a declarat recurs susținând că încadrarea juridică dată faptei este greșită întrucât nu a intenționat să ucidă partea vătămată.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Faptul că inculpatul a tras asupra părții vătămate din spate, de la mică distanță, în plan orizontal, cu o armă de vânătoare folosind muniție aptă să producă prin împușcare decesul, impune concluzia că a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a ucide partea vătămată și chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții acesta a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
în raport de această poziție subiectivă a inculpatului, încadrarea juridică dacă faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat este corectă, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că prin leziunile produse prin împușcare, viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie.
întrucât nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare, recursul va fi respins, ca nefondat, conform at.38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5629/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5250/2004. Penal → |
|---|
