ICCJ. Decizia nr. 5323/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 768 din 4 iunie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul V.A. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., în condițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A computat detenția de la 14 octombrie 2003 și a aplicat inculpatului măsura de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen., aceea de a se afla pe raza municipiului București o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 26 iunie 2003, fiind împreună cu vărul său R.M., decedat ulterior, a smuls lanțul de aur de la gâtul părții vătămate B.A.M., în timp ce aceasta se deplasa în zona parcului O.
în aceeași zi, R.M. a fost surprins de poliție în timp ce încerca să vândă lănțișorul sustras,
Apelul inculpatul V.A. a fost respins de Curtea de Apel București.
împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, susținând că autorul infracțiunii de tâlhărie este vărul său R.M. și în consecință, să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar să se reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de dispozițiile art. 211 alin. (2) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din analiza materialului probator existent la dosar rezultă că în ziua săvârșirii faptei, partea vătămată era însoțită de P.M.A., care l-a descris pe inculpat și apoi l-a recunoscut în albumul de fotografii al poliției, cât și cu ocazia recunoașterii din grup.
De asemenea, și partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca autor al infracțiunii.
Declarațiile date de inculpat, în sensul că autor este vărul său decedat R.M., sunt pro cauza, cunoscând foarte bine că acesta a decedat într-un penitenciar din Italia, nu se poate apăra.
în consecință, în mod corect instanțele au reținut vinovăția inculpatului V.A. și au dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în condiții agravante.
Cât privește pedeapsa aplicată, aceasta corespunde criteriilor de individualizare stabilite în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere infracțiunea de violență cât și persoana inculpatului, fără ocupație, și cu o atitudine de nerecunoaștere a faptei comise.
De altfel, pedeapsa de 7 ani, aplicată reprezintă minimul pentru infracțiunea de tâlhărie, limitele fiind de la 7 la 20 de ani închisoare.
întrucât recursul nu este fondat, va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să conducă la casarea celor două hotărâri în favoarea inculpatului.
S-a menținut starea de arest și s-a computat detenția de la 14 octombrie 2003, recurentul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5250/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5074/2004. Penal → |
|---|
