ICCJ. Decizia nr. 5250/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1204 din 18 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat B.G. împotriva sentinței penale nr. 621 din 20 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 473 din 21 august 2002 a Curții de Apel București, secția I penală; a obligat condamnatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că prin sentința penală a cărei verificare se solicită, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Prin cererea de revizuire condamnatul a solicitat o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanțe, nefiind vorba de fapte noi, după cum condamnatul nici nu a indicat probe noi pentru a fi incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., dar nici împrejurări circumscrise motivelor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) și e) C. proc. pen.
în termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul B.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut revizuientul că se impune reaudierea martorilor audiați la instanța care a judecat fondul cauzei, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. și ca o consecință a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul condamnatului constatând că acesta nu a invocat împrejurări sau fapte noi care nu au fost cunoscute și examinate de instanțele care au judecat fondul cauzei.
S-a argumentat că administrarea de probe în calea extraordinară de atac a revizuirii pentru a se pune în discuție aceeași situație de fapt care a intrat în puterea lucrului judecat ca urmare a soluționării definitive a cauzei nu este admisibilă și nici reindividualizarea pedepsei astfel că soluția de respingere a revizuirii pronunțată de prima instanță este corectă.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs revizuientul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele invocate în cererea inițială și a solicitat redozarea pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen. "revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei".
Conform art. 2 al art. 394 C. proc. pen., cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetarea procesului penal ori de condamnare.
Rezultă așadar că prin textul invocat, art. 394 lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute și verificate de instanțe la momentul soluționării cauzei.
în speță revizuientul a solicitat reaudierea unor martori audiați la instanța de fond și reducerea pedepsei.
Niciuna din solicitările recurentului nu se încadrează în cazurile de revizuire strict și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., așa încât în mod corect instanțele au respins cererea formulată de acesta și ulterior apelul său.
Pentru considerentele arătate recursul declarat apare ca nefondat, astfel că înalta Curte îl va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5531/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5323/2004. Penal → |
|---|
