ICCJ. Decizia nr. 5603/2004. Penal. Reabilitare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5603/2004
Dosar nr. 4019/2004
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 993 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea formulată de condamnatul U.G. şi a constatat că acesta este reabilitat judecătoreşte pentru pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 81 din 25 martie 1985 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 730 din 25 martie 1988 a Tribunalului Suprem, secţia penală.
Împotriva acestei sentinţe, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (2) C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi, în fond, respingerea cererii de reabilitare, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 135 C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanţa judecătorească în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.
Rezultă, din analiza acestui text de lege că termenul de reabilitare se stabileşte în raport de pedeapsa pronunţată de către instanţa de judecată, fără a se ţine seama de reducerile operate asupra acestei pedepse de actul de graţiere. Totodată, în raport de art. 136 alin. (1) C. pen., care stabileşte că termenele prevăzute de art. 135 din acelaşi cod, se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale.
În cauză, din actele dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 81 din 27 august 1987 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă, inculpatul a fost condamnat la 17 ani închisoare şi 6 ani interzicerea unor drepturi, pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 26, raportat la art. 223 alin. (2) C. pen.
În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 23 octombrie 1985 şi liberat condiţionat la 28 august 1990, ca urmare a reducerii pedepsei cu 1/2 conform Decretului nr. 11/1988, restul neexecutat fiind de 1332 zile închisoare. Pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, redusă în urma graţierii, este considerată executată la 22 aprilie 1994.
Conform art. 135 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanţa judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.
În cauză, termenul de reabilitare judecătorească, de 15 ani şi 6 luni (7 ani + 8 ani şi 6 luni) calculat conform textului sus-arătat, a început să curgă de la 23 aprilie 1994 şi se va împlini la 22 octombrie 2009.
Deci la data de 6 noiembrie 2003, când tribunalul a judecat cererea condamnatului, nu erau îndeplinite condiţiile privitoare la termenul de reabilitare judecătorească şi, ca atare, se impunea respingerea ei, ca prematur formulată.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, potrivit art. 4141 C. proc. pen., casată hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, respinsă cererea de reabilitare formulată de inculpatul U.G., ca prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 993 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul U.G.
Casează hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, respinge cererea de reabilitare formulată de inculpatul U.G., ca prematură.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5601/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5608/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs → |
|---|
