ICCJ. Decizia nr. 5601/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5601/2004
Dosar nr. 4491/2004
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 746 din 27 mai 2004, a condamnat pe inculpatul F.I. la:
- 3 ani închisoare, în baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 10 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ziua de 28 mai 2003, în jurul orelor 11,00, inculpatul F.I. a deposedat prin violenţă, pe partea vătămată I.G. de un lanţ din aur pe care se aflau şi alte podoabe din aur şi argint, în timp ce aceasta se deplasa pe Aleea Romancierilor din Capitală.
Inculpatul a venit în viteză din spatele părţii vătămate, a imobilizat-o şi cu putere i-a smuls de la gât podoabele arătate.
În acest timp, partea vătămată a început să strige „hoţii" şi chiar a pornit în urmărirea inculpatului, care s-a îndepărtat în fugă de la locul faptei, însă, realizând că nu-l poate ajunge din cauza distanţei la care se aflau, inculpatul a început să se deplaseze normal.
La strigătele părţii vătămate, martorul O.A., aflat într-o parcare din apropiere, l-a imobilizat pe inculpat, ocazie cu care de el s-a apropiat şi partea vătămată împreună cu martora T.C., iar cu toţii l-au reţinut până la prezentarea organelor de poliţie cărora le-au predat.
Cu ocazia identificării sale, inculpatul s-a prezentat sub numele de C.F. şi a indicat datele de naştere ale acestei persoane în scopul declarat ulterior, de a nu fi descoperit, având interdicţie prin hotărâre judecătorească de a se afla pe raza Municipiului Bucureşti şi totodată, pentru a face rău sus-numitului cu care se afla în duşmănie, întrucât era concubinul soţiei sale.
Bunurile smulse de la gâtul părţii vătămate au fost găsite pe caldarâm la locul incidentului şi recuperate de aceasta, care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 545 din 22 iulie 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpat; a desfiinţat, în parte, sentinţa, în sensul că a aplicat pedeapsa complementară de 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., numai pe lângă pedeapsa închisorii de 10 ani; a înlăturat dispoziţiile privind anularea actelor falsificate.
Referitor la infracţiunea de tâlhărie, contestată de inculpat, s-a reţinut că, potrivit declaraţiilor părţii vătămate I.G. şi ale martorilor T.C. şi O.A., acesta a deposedat-o prin violenţă, pe partea vătămată de un lanţ din aur, pe care se aflau şi alte podoabe din aur şi argint.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, susţinând, întâi, că fapta sa constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie, sens în care se impune schimbarea încadrării juridice; în al doilea rând că, pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului, la care atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, au făcut referire, respectiv, din declaraţiile părţii vătămate şi cele ale martorilor T.C. şi O.A. rezultă, neîndoielnic, că fapta inculpatului constituie infracţiunea consumată de tâlhărie, iar nu tentativă, cum se susţine.
În acest sens, din probele sus-menţionate, rezultă că furtul, care constituie principala componenţă a infracţiunii de tâlhărie, s-a epuizat în momentul în care inculpatul a smuls lănţişorul de la gâtul părţii vătămate, fără consimţământul acesteia.
Împrejurarea că, bunurile sustrase de la gâtul părţii vătămate au fost găsite pe caldarâm la locul incidentului, nu asupra inculpatului, nu are relevanţă juridică în ce priveşte încadrarea faptei în infracţiunea consumată de tâlhărie, întrucât aruncarea bunurilor în acel loc este o activitate ulterioară furtului.
Deci, furtul nu a rămas în faza de tentativă, ci s-a consumat, în momentul în care lanţul a fost smuls de la gâtul părţii vătămate.
Prin smulgerea lanţului de la gâtul părţii vătămate, smulgere care constituie un act de violenţă, s-a realizat şi componenta adiacentă a tâlhăriei, astfel că încadrarea juridică a faptei este corectă.
În ce priveşte pedeapsa, se constată că au fost respectate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei, desprins din modul, împrejurările şi locul în care a fost săvârşită, cât şi pericolului social al inculpatului, care este recidivist, fiind condamnat anterior, potrivit fişei de cazier judiciar, pentru mai multe fapte de furt şi tâlhărie, la pedepse cuprinse între 3 şi 4 ani închisoare, pe care le-a executat.
În consecinţă, soluţia adoptată în cauză este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I., împotriva deciziei penale nr. 545 din 22 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 mai 2003 la 29 octombrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5599/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5603/2004. Penal. Reabilitare. Recurs în... → |
|---|
