ICCJ. Decizia nr. 5599/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5599/2004
Dosar nr. 3034/2004
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 347 din 11 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpaţii:
F.F. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat acest inculpat la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul graţierii pentru pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 984/2001 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 7 ani şi 6 luni, aplicată prin prezenta cauză, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 1 august 2003, la zi.
P.R. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 1 august 2003, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul F.F., un briceag tip fluture.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 50.000 lei.
S-a constatat că părţile vătămate D.Şt.D. şi A.L.D. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400.000 lei pentru inculpatul F.F., s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, la data de 31 iulie 2003, în jurul orelor 12,00, inculpaţii F.F. şi P.R., însoţiţi de minorul P.A., în vârstă de 13 ani, prin ameninţare cu un briceag tip fluture, le-a deposedat pe părţile vătămate D.Şt.D. şi A.L.D., de un telefon mobil şi suma de 100.000 lei.
Iniţial toţi trei le-au cerut bani părţilor vătămate, însă, văzând că acestea nu reacţionează, inculpatul F.F. a scos un briceag tip fluture şi ameninţându-i a repetat cererea. Inculpatul P.R. le-a cerut părţilor vătămate să scoată tot ce au în buzunare, ocazie în care una dintre ele a scos un telefon mobil.
Inculpatul F.F., sub ameninţarea briceagului, a deposedat pe partea vătămată D.Şt.D., de telefonul mobil, iar inculpatul P.R. a deposedat-o pe partea vătămată A.L.D., de suma de 100.000 lei.
După plecarea părţilor vătămate cei trei autori s-au întors acasă, unde inculpatul F.F. a vândut telefonul mobil unei persoane necunoscute. Atât suma sustrasă cât şi banii obţinuţi din valorificarea telefonului mobil, au fost împărţiţi între cei trei.
Faţă de inculpatul P.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât există una din cauzele care înlătură răspunderea penală, respectiv minoratul făptuitorului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii P.R. şi F.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul P.R. a solicitat achitarea sa, motivând că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat, nu a avut nici o înţelegere şi nici nu a cunoscut intenţia inculpatului F.F., de a le deposeda pe părţile vătămate de bunuri. Acest inculpat a mai solicitat şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire, susţinând că a beneficiat doar de o parte din banii obţinuţi de inculpatul F.F., prin vânzarea telefonului mobil sustras, iar, în subsidiar a cerut reducerea cuantumului pedepsei principale sub minimul special, invocând circumstanţele personale favorabile.
Inculpatul F.F. a solicitat, în apel, redozarea pedepsei aplicate, motivând că aceasta este prea mare în raport de circumstanţele reale în care a comis faptele şi circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 339/ A din 4 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, a dedus şi computat prevenţia pentru inculpatul F.F. de la 28 martie2001 până la 19 iulie 2001 şi de la 1 august 2003, la zi, iar pentru inculpatul P.R. de la 3 august 2003, la zi şi a menţinut arestarea preventivă a ambilor inculpaţi.
Inculpatul F.F. a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei onorariul pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpatul P.R. a fost obligat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii F.F. şi P.R.
Inculpatul F.F. a reiterat motivul din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Inculpatul P.R. a solicitat, prin apărătorul său admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 221 C. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în complicitate la infracţiunea de tâlhărie şi reducerea pedepsei prin aplicarea art. 74 C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor F.F. şi P.R. în săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., asupra părţilor vătămate D.Şt.D. şi A.L.D.
Probele administrate au atestat că inculpaţii, prin ameninţare cu un cuţit au sustras părţilor vătămate un telefon mobil şi suma de 100.000 lei.
În acest sens sunt plângerile părţilor vătămate, depoziţia minorului P.A., planşele fotografice, procesele verbale de recunoaştere şi procesele verbale de confruntare.
De altfel, inculpaţii, în cursul urmăririi penale au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Din probele dosarului nu rezultă că inculpatul P.R. nu ar fi cunoscut intenţia celuilalt inculpat, de a deposeda părţile vătămate de bunuri. Astfel că, în mod legal, acest inculpat, a fost condamnat pentru săvârşirea a două infracţiuni, care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Pedepsele rezultante de 9 ani închisoare, pentru inculpatul F.F. şi de 7 ani închisoare, pentru inculpatul P.R., corespund unor individualizări proporţionale, fiind de natură, prin durata lor, să asigure atât finalitatea preventivă cât şi cea educativă.
Se constată, deci, că şi acest motiv de recurs prin care s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, nu este fondat.
Întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 august 2003 la 29 octombrie 2004, pentru F.F. şi de la 3 august 2003 la 29 octombrie 2004, pentru P.R.
Urmează a obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.F. şi P.R. împotriva deciziei penale nr. 339/ A din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 1 august 2003 la 29 octombrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat F.F. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat P.R. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5597/2004. Penal. Art.174,176..c,pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5601/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs → |
|---|
