ICCJ. Decizia nr. 561/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 561/2004
Dosar nr. 5373/2003
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Argeş a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul D.N., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 169/1998 (rămasă definitivă), Tribunalul Argeş l-a condamnat pe D.N. la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt cu consecinţe deosebit de grave, condamnatul invocând apariţia unei legi penale favorabile şi solicitând modificarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii ei.
Se motivează, în continuare, că, OUG nr. 207/2000 a modificat Codul penal, dar nu a dezincriminat fapta săvârşită de condamnat şi nici nu a prevăzut pentru această faptă pedepse mai mici decât în reglementarea anterioară. Totodată, pedeapsa pentru furtul cu consecinţe deosebit de grave a rămas neschimbată.
Se conchide, că, situaţia condamnatului nu se încadrează în nici una dintre ipotezele prevăzute de art. 458 sau art. 461 C. proc. pen.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 257/ A din 11 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
Declarând recurs, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei, ca urmare a apariţiei unei legi penale mai favorabile.
Recursul este nefondat.
Soluţia adoptată de instanţa de fond (menţinută în apel), de respingere ca nefondată a cererii formulată de condamnat este corectă, însă motivarea soluţiei este greşită.
Potrivit art. 458 alin. (1) C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 12, art. 14 şi art. 15 C. pen.
Conform art. 15 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită de persoana condamnatului de conduita acesteia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.
În cauză, instanţele au reţinut corect că a intervenit o lege nouă, potrivit căreia fapta de furt calificat reţinută în sarcina condamnatului nu se mai consideră că a avut consecinţe deosebit de grave, iar pentru această infracţiune legea nouă prevede o pedeapsă mai uşoară, de la 3 la 15 ani închisoare, faţă de 10 la 20 ani închisoare, cât se prevede în legea în baza căreia a fost condamnat, dar au motivat greşit că această situaţie nu poate fi invocată în temeiul art. 458 alin. (1) C. proc. pen.
Din actele dosarului, rezultă că petiţionarul, împreună cu alţi doi inculpaţi, au sustras pe timp de noapte şi cu ajutorul unor chei false, 6 autoturisme de provenienţă străină în valoare de peste 500 milioane lei, au circulat cu acestea având numere de înmatriculare false, au încercat să întocmească acte false de înmatriculare, au trecut de mai multe ori graniţa în mod fraudulos şi s-au prezentat organelor de poliţie sub identitate falsă.
Petiţionarul în cauză a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de o condamnare anterioară de 3 ani închisoare pentru infracţiuni similare.
Ca atare, având în vedere gravitatea faptelor săvârşite şi persoana condamnatului care, recidivist fiind, prezintă o periculozitate accentuată, se impunea concluzia menţinerii pedepsei aplicate şi pe cale de consecinţă a respingerii contestaţiei la executare, cu această motivare.
În consecinţă, cum hotărârea (pe fondul său) de respingere ca nefondată a contestaţiei la executare este corectă, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 257 din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul condamnat la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5544/2004. Penal. Art.192 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 58/2004. Penal. Plângere. Fond → |
|---|
