ICCJ. Decizia nr. 5641/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5641/2004
Dosar nr. 4966/2004
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160 din 30 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 43 din 5 aprilie 2000pronunţată de acelaşi tribunal astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 235 din 13 septembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2125 din 21 aprilie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de condamnatul T.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Într-adevăr, condamnatul este căsătorit şi are patru copii minori care nu realizează venituri din muncă astfel cum se arată în ancheta socială efectuată de Primăria municipiului Drăgăşani, judeţul Vâlcea, motivează prima instanţă, dar atât soţia cât şi trei copii se pot încadra în muncă şi îşi pot asigura mijloacele de subzistenţă.
Totodată se apreciază că prin sentinţa penală nr. 2007 din 12 septembrie 2002 a Judecătoriei Piteşti, condamnatului i s-a întrerupt executarea pedepsei în temeiul art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. şi nu a mai fost încarcerat până la 20 martie 2004 şi în acest interval de timp avea posibilitatea să-şi rezolve problemele familiale.
Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Piteşti prin Decizia penală nr. 202/ A din 29 iulie 2004.
Hotărârea sus-menţionată a fost recurată de condamnatul T.C. care a susţinut, în continuare, că faţă de situaţia grea în care se află membrii familiei sale se impune admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei.
Înalta Curte verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.
Conform dispoziţiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din acelaşi cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă şi când din cauza unor împrejurări speciale executarea acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Revenind la cauză, din ancheta socială nr. 13919 din 24 iunie 2004 efectuată de D.A.P.L. din cadrul Primăriei municipiului Drăgăşani, rezultă că atât soţia condamnatului cât şi cei patru copii ai acestuia nu realizează venituri deşi trei dintre copii sunt apţi de muncă.
Anterior recurentului condamnat i s-a mai întrerupt executarea pedepsei prin sentinţa penală nr. 2007 din 12 septembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Piteşti, deoarece era bolnav şi a fost încarcerat la 20 martie 2004, dar nu şi-a rezolvat problemele familiale.
Aşa cum au apreciat şi instanţele anterioare, se constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenţei acelor împrejurări speciale din cauza cărora, executarea pedepsei de către condamnat ar avea consecinţe grave pentru el sau familia sa.
Dificultăţile financiare cu care se confruntă soţia şi copiii condamnatului sunt de lungă durată, preexistente arestării acestuia şi nu pot fi rezolvate într-un interval scurt de 3 luni, pentru care se poate întrerupe executarea pedepsei.
În consecinţă, pentru aceste considerente, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de condamnat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 202/ A din 29 iulie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5637/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5701/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
