ICCJ. Decizia nr. 5648/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5648/2004
Dosar nr. 5439/2004
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1217 din 24 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul C.M. în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen., până în momentul în care petentul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa.
S-a stabilit termen de control la 11 ianuarie 2005.
Tribunalul a reţinut că la data de 10 septembrie 2003, C.M. a solicitat amânarea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 593 din 2 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-au contopit pedepsele de 8 ani şi 4 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 1125 din 3 decembrie 1998 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 1057/2000 a Curţii de Apel Galaţi, şi pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 215 din 19 decembrie 1995 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1564 din 20 iunie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie.
Cererea a fost formulată în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen., condamnatul susţinând că afecţiunile de care suferă îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În cauză s-a dispus şi s-a efectuat o expertiză medico-legală de către Serviciul de Medicină Legală al Judeţului Teleorman care a concluzionat că petentul prezintă diagnosticul „epilepsie cu tulburări psihice intercritice; tulburare depresiv recurentă, episod sever cu trăsături psihice; diabet zaharat tip 2; melanom malign braţ drept operat; sechele cicatriciale post traumatic hemifaţa stângă.
S-a precizat că afecţiunea psihică necesită tratament medicamentos permanent, sub control strict supravegheat, în reţeaua de psihiatrie.
La 28 octombrie 2003, s-a depus la dosar un referat medical întocmit de medicul psihiatru T.G. din cadrul aceluiaşi Serviciu de Medicină – Legală care, urmare examinării psihiatrice, a recomandat instituirea unui tratament sub control strict supravegheat şi numai în reţeaua Ministerului Sănătăţii.
Ca urmare, la 18 noiembrie 2003, tribunalul a dispus suspendarea executării pedepsei până la soluţionarea cauzei.
Împotriva sentinţei tribunalului, prin care s-a admis cererea de amânare a executării pedepsei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 653 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul şi, pe fond, a respins cererea de amânare devenită între timp întreruperea executării pedepsei, condamnatul fiind rearestat în iunie 2004.
Împotriva deciziei, condamnatul C.M. a declarat recurs, invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.
Recursul nu este fondat.
Din actele medicale existente la dosar rezultă fără dubiu existenţa unor afecţiuni grave de sănătate pe care le prezintă condamnatul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale întrucât prima expertiză avută în vedere de tribunal s-a făcut cu încălcarea legii, fiind de fapt constatări medico-legale a unui organ necompetent şi într-o componenţă din care nu a făcut parte un medic reprezentant al Direcţiei Penitenciarelor.
Expertiza medico-legală efectuată în condiţiile legii de către I.M.L. Mina Minovici confirmă afecţiunile evidenţiate în actele medicale multiple, cât şi în raportul de constatare al Serviciului medico-legal Teleorman, dar concluziile sunt diferite.
Astfel, pentru terapia reconstructivă a sechelelor faciale, se precizează că aceasta poate fi realizată la Spitalul Penitenciar Rahova prin cooptarea unui chirurg specialist în chirurgie plastică, dacă va exista acordul pacientului.
Pentru celelalte afecţiuni menţionate, asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a D.G.P., iar întreruperea executării pedepsei condamnatului C.M. pentru o motivaţie exclusiv medicală şi stadiul actual al bolii ar fi nejustificată (Expertiza medico-legală A5/9136/2003).
Având în vedere concluziile expertizei medico-legale în mod corect instanţa a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Conform dispoziţiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., amânarea sau întreruperea executării pedepsei nu poate fi acordată decât pe baza unei expertize medico-legale care să constate că cel condamnat suferă de o boală gravă, care îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa şi care nu poate fi tratată în sistemul penitenciar.
În componenţa comisiei de examinare trebuie să fie cooptat şi un medic specialist din cadrul aceluiaşi sistem penitenciar.
În speţă, expertiza medico-legală a concluzionat că petentul condamnat poate fi tratat în Spitalul Penitenciar Rahova pentru toate afecţiunile de care suferă, situaţie în care în mod legal şi temeinic, curtea de apel a respins cererea de întrerupere.
Recursul condamnatului nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38915 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 653/ A din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5562/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5662/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
