ICCJ. Decizia nr. 5661/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 93 din 19 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 1246/2004 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților G.G.C., T.V.G., G.D.I., P.A.C. și B.M.G., în temeiul prevederilor art. 3002C. proc. pen., combinat cu art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut că, verificând legalitatea arestării preventive a inculpaților, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
împotriva încheierii nr. 93 din 19 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs, în termen legal, inculpații B.M.G. și P.A.C. care, prin apărătorul desemnat din oficiu au solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856_i art. 3857C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 515 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 2276/2003 inculpații B.M.G. și P.A.C. au fost condamnați la câte o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
S-a reținut că, la data de 6 ianuarie 2003, inculpații B.M.G. și P.A.C., împreună cu coinculpații G.C., G.D.I. și T.V., conform unor înțelegeri anterioare, au pătruns în barul situat pe strada Marior Coravu din Târgoviște, având fețele acoperite cu cagule și cu ajutorul unor săbii și cuțite pe care le aveau asupra lor, au lovit-o la întâmplare pe victima D.A., aproximativ un minut, iar, după ce aceasta a căzut, au părăsit locul faptei, îndepărtându-se cu un autoturism, ce se afla staționat în imediata apropiere a localului.
în urma agresiunii, victima D.A. a suferit leziuni grave care au condus la decesul acesteia.
împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apel toți cei cinci inculpați, apel care formează obiectul dosarului nr. 1246/2004 al Curții de Apel Oradea.
La termenul din 19 octombrie 2004, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, respectiv, Curtea de Apel Oradea, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziție a instanței, înalta Curte constată următoarele:
Este adevărat că, potrivit art. 5 din C.A.D.O.L.F. și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate.
în aceleași texte însă sunt înscrise totodată și excepții de la regula generală mai sus-menționată.
Astfel, în art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.A.D.O.L.F., ratificată de România, prin Legea nr. 30/1994 se prevede că "se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Pe de altă parte, art. 20 din Constituția României prevede că "dispozițiile constituționale vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu D.U.D.O., cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte", iar "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Rezultă așadar că reglementările cuprinse în art. 5 paragraful 3 din Convenție sunt obligatorii făcând parte din ordinea de drept internă.
în raport de reglementările internaționale menționate, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută în legislația fiecărui stat, conform Convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.
Rezultă așadar că, dispunerea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
în cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activității infracționale (inculpații s-au înarmat cu săbii și cuțite și și-au acoperit fețele cu cagule pentru a nu putea fi recunoscuți și identificați ulterior), de împrejurările concrete ale comiterii faptei (profitând de puternica stare de temere creată persoanelor prezente în bar), de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați, prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, ce vizează valoarea socială supremă, viața omului, de urmările faptei comise (victima a prezentat urmare leziunilor de violență și a unei plăgi tăiate profunde, latero - cervicală stângă, o hemoragie masivă ce a condus la decesul acesteia), dar și de conduita inculpaților, care au avut o poziție procesuală nesinceră, în pofida probelor administrate, lăsarea în libertate a acestora, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M.G. și P.A.C.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații recurenți, au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5712/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5559/2004. Penal → |
|---|
