ICCJ. Decizia nr. 5490/2004. Penal
| Comentarii |
|
în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 638 din 25 aprilie 2003 a Judecătoriei Buftea, deciziei nr. 925/ A din 27 iunie 2003 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 2198/ R din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel București pentru greșita încadrare juridică în art. 215 alin. (4) C. pen., în loc de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Judecătoria Buftea, prin sentința penală menționată, a condamnat pe inculpatul C.R.R. la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (4) din același cod.
în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1502 din 25 noiembrie 2001 a Judecătoriei Buftea, urmând ca inculpatul să execute în total 9 luni închisoare.
S-a reținut că, inculpatul C.R.R., în calitate de administrator la SC D.M. SRL, a emis, la 7 februarie 2002, fila cec seria BH nr. 303/00189255 către SC C.C. SRL Piatra Neamț pentru suma de 52.479.000 lei, scadentă la vedere, care a fost refuzată la plată de bancă datorită lipsei disponibilului în 13 februarie 2002.
Tribunalul București a admis apelul declarat de inculpat și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea dedusă judecății.
în motivarea soluției, instanța de apel a avut în vedere că inculpatul nu a urmărit inducerea în eroare a părții civile în desfășurarea raporturilor comerciale, fila cec fiind eliberată pentru garantarea plății.
Curtea de Apel București a respins recursul declarat de procuror.
Recursul este fondat.
Art. 215 alin. (4) C. pen., pedepsește o formă calificată a infracțiunii de înșelăciune, și anume emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau a unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, și se sancționează cu pedeapsă prevăzută în alin. (2).
Pe de altă parte, conform art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994, se va pedepsi cu amendă și închisoare de la 6 luni până la un an oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.
Analiza comparativă a dispozițiilor art. 215 alin. (4) și art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 relevă că elementele materiale ale celor două infracțiuni sunt identice. Ceea ce le deosebește este doar faptul că, pentru existența infracțiunii de înșelăciune prin cecuri se cere ca acțiunile constitutive ale elementului material să fie săvârșite în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, un folos injust și ca, prin săvârșirea lor, să se creeze o pagubă beneficiarului cecului.
în schimb, prin infracțiunea de emitere de cecuri fără acoperire sancționată prin Legea nr. 59/1934, nimic nu-l scuză pe posesorul cecului de a fi emis o filă ignorând natura juridică a cecului, aceea de instrument de plată și nu mijloc de garantare a obligațiilor comerciale.
în cauză, s-a stabilit că, la 8 decembrie și 18 decembrie 2001, firma SC D.M. SRL - Buftea al cărei administrator era inculpatul, s-a aprovizionat de la SC C.C. SRL Piatra Neamț, administrată de partea vătămată P.V., cu mărfuri în valoare de 52.479.000 lei.
în această împrejurare, inculpatul a remis fila cec seria BH 303 nr. 00189255 în alb, semnată și ștampilată, urmând ca, așa cum rezultă din declarația părții vătămate, în funcție de vânzări să facă și decontările.
întrucât, deși vânduse o parte din marfă, inculpatul nu a decontat nici o sumă de bani, partea vătămată a introdus la plată fila cec, fiind refuzată de B.R.D. - G.S.G. la 13 februarie 2002, din lipsă de disponibil.
Or, în acest context nu se poate susține că partea vătămată a fost indusă în eroare cu privire la solvabilitatea inculpatului, câtă vreme nu rezultă existența relei credințe în seama acestuia, a intenției directe, cât și a elementelor precis determinate de amăgire, care să fi provocat eroarea sub imperiul căreia partenerul de afacere a acceptat prestația (livrarea de mărfuri sau produse) și din care a derivat atât folosul material injust pentru făptuitor, cât și paguba pentru partenerul de afaceri.
în consecință, în cauză, se impunea schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., în infracțiunea de emitere de cecuri fără a avea disponibil la tras, prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, și aplicarea unei pedepse în limitele textului de lege menționat.
în consecință, recursul în anulare a fost admis, iar hotărârile judecătorești au fost casate, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5563/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5534/2004. Penal → |
|---|
