ICCJ. Decizia nr. 5563/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 432 din 2 iulie 2004, Tribunalul Constanța, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul:
- M.D.A. la pedeapsa de un an închisoare.
în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul:
- S.N. la pedeapsa de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților și s-a stabilit termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpat, calculat în condițiile art. 82 C. pen.
S-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor prevăzută de art. 83 C. pen.
în baza art. 255 alin. (5) C. pen., au fost obligați inculpații să restituie denunțătorului C.C.G. suma de 1.000.000 lei.
Pe baza probelor administrate, în fapt, s-a reținut că, la data de 16 ianuarie 2004, inculpații M.D.A., agent principal de poliție și S.N., agent de poliție, l-au depistat pe conducătorul auto C.C.G. executând în traficul rutier manevre de circulație prin care a încălcat banda de marcaj continuă pe str. Caraiman din municipiul Constanța și, pentru a constata contravenția și nu a încunoștiințat persoanele abilitate să ia măsurile legale de sancționare, au primit suma de 1.000.000 lei.
împotriva hotărârii, în termen legal, cei doi inculpați au declarat apel motivând că sunt nevinovați, deoarece nu au primit vreo sumă de bani, iar, în subsidiar, că nu aveau în atribuții reținerea și suspendarea permisului de conducere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, procesul verbal de consemnare a adevărului, declarațiile martorilor audiați și ale inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Prin decizia penală nr. 185 din 31 august 2004, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.
împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat recurs criticând-o prin primul motiv formulat pentru netemeinicie, susținând în esență, că instanțele, au comis o eroare gravă de fapt, reținând că ei au primit sume de bani, deși din probele administrate nu rezultă această situație, solicitând a se dispune achitarea lor.
Critica este nefondată.
Din examinarea dosarului cauzei, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt în concordanță cu probele administrate.
Apărarea inculpaților, în sensul că nu ar fi primit bani, a fost corect înlăturată, avându-se în vedere declarațiile denunțătorului C.C.G., coroborate cu declarațiile martorilor R.A. și C.C.
Printr-un alt motiv de recurs, formulat, inculpații au criticat hotărârile pentru greșita încadrare juridică a faptei, susținând că nu se poate reține infracțiunea de luare de mită, întrucât ei nu au avut ca atribuție de serviciu, reținerea permiselor de conducere de la conducătorii auto care încalcă regulile circulației pe drumurile publice, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., această critică este fondată.
Potrivit art. 254 C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Rezultă deci că acțiunea sau inacțiunea care constituie latura obiectivă a acestei infracțiuni poate privi fie efectuarea unui act licit, când subiectul îndeplinește un act în cadrul legal obligațiilor sale de serviciu, fie efectuarea unui act ilicit, când același subiect nu îndeplinește ori întârzie îndeplinirea actului ce intră în cadrul atribuțiilor sale de serviciu, precum și când îl îndeplinește contrar îndatoririlor ce-i revin.
Or, în cauză se constată că inculpații în calitate de agent de poliție siguranță publică, potrivit fișei postului nu au avut ca atribuții de serviciu constatarea contravențiilor la legea circulației pe drumurile publice, aplicarea amenzilor și ridicarea permiselor de conducere.
în consecință, fapta inculpaților nu constituie infracțiunea de luare de mită.
Cum inculpații pretinzând nereal că au astfel de atribuții, au indus în eroare pe denunțătorul C.C.G., de la care au primit două bancnote de câte 500.000 lei, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
Greșeala de încadrare juridică, a celor două instanțe, constituie cazul de recurs, prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursurile inculpaților și a se casa decizia recurată, precum și sentința, numai cu privire la încadrarea juridică, care se va schimba în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
în baza acestui text de lege, cu aplicarea art. 74 lit. a) și alin. ultim a art. 76 lit. c) C. pen. (ultimele două rămase definitive în cauză), inculpații vor fi condamnați la câte 5 luni închisoare.
Se va face și aplicarea art. 81 și art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.; de asemenea, aplicarea acestora fiind rămasă definitivă.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor nefiind criticabile, au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5559/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5490/2004. Penal → |
|---|
