ICCJ. Decizia nr. 5681/2004. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5681/2004
Dosar nr. 5279/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin sentinţa penală nr. 819 din 17 iunie 2004, ce a fost pronunţată în dosarul nr. 1755/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A.L.
Instanţa de fond a reţinut că deţinutul se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală rn.541/2001, pedeapsă a cărei executare a început la data de 25 iulie 2001.
Analizând probatoriul administrat, instanţa de fond a apreciat că cele invocate de condamnat, anume starea fizică şi materială precară a părinţilor săi, nu justifică întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii.
Prin Decizia penală nr. 632 din 31 august 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 2632/2004 Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul condamnatului A.L. ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, condamnatul solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea cererii.
În susţinerea recursului, condamnatul a invocat faptul că tatăl său are o pensie mică, este paralizat şi nu are cine să-l îngrijească.
Judecând recursul, potrivit dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Având în vedere raţiunea instituţiei întreruperii executării pedepsei, legea a prevăzut expres cazurile şi condiţiile când aceasta poate fi dispusă.
În cauza analizată, din ancheta socială rezultă că recurentul a locuit cu chirie într-o casă la curte. Tatăl condamnatului este în vârstă de 58 ani având o pensie lunară de 1.300.000 lei, iar mama sa execută o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Târgşor.
Cum nu se poate reţine existenţa unor consecinţe grave pentru familia condamnatului, în cazul în care acesta ar continua executarea pedepsei, în mod judicios instanţele au respins cererea ca neîntemeiată.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca nefondat, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind temeinică şi legală.
Faţă de respingerea recursului în baza art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.L. împotriva deciziei penale nr. 632 din 31 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5679/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5696/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.p. Recurs → |
|---|
