ICCJ. Decizia nr. 5696/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5696/2004
Dosar nr. 4411/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 493 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- G.R.D., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă prevenţia de la 15 aprilie 2002 la zi şi menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
- N.G.C., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 176 lit. b) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din 2 infracţiuni prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.)], la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă prevenţia de la 3 noiembrie 2003 la zi şi menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 10.309.080 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar Arseni Bucureşti şi la plata sumei de 100.000.000 lei daune morale către partea civilă B.D.Şt.
Inculpatul N.G.C. a mai fost obligat la plata sumei de 811.490 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar Arseni Bucureşti şi la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă OG
S-a dispus obligarea inculpaţilor la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că, în seara de 12 aprilie 2002, în barul T. se aflau, la o masă, părţile vătămate B.D. şi OG împreună cu martorii Şt.V., M.M., P.M. şi I.L., iar, la o altă masă în partea opusă a localului, se aflau inculpaţii G.R. şi N.C. împreună cu prietenele lor I.I.G. şi V.A.D.
Datorită consumului de tequila şi whisky, martorei V.A. i s-a făcut rău, fiind scoasă în faţa barului, pe trotuar, de către inculpatul G.R.D. şi martora I.I.G.
Întrucât martorul Şt.V. îi cunoştea din vedere pe inculpaţi, a ieşit şi el din local şi la cererea inculpatului G.R.D., a adus o cafea cu sare.
În acest timp în locul indicat a venit şi inculpatul N.G.C., care a lovit-o peste faţă pe martora V.A. apoi şi pe martora I.I.G., care intervenise în apărarea celeilalte.
S-a implicat, cu acea ocazie, în apărarea celor violentaţi şi martorul Şt.V. şi de urmare ambii inculpaţi au exercitat acte de violenţă faţă de aceştia.
Văzând cele întâmplate, au ieşit din local şi părţile vătămate B.D. şi OG, împreună cu martorul M.M. şi în această situaţie, cei doi inculpaţi au scos cuţite tip briceag din buzunare, inculpatul G.R.D. aplicându-i părţii vătămate B.D., o lovitură cu acest obiect, cu intensitate, în zona fosei iliace stânga, aceasta căzând.
În momentul în care partea vătămată OG s-a aplecat asupra părţii vătămate B.D. să o ajute, a fost lovită cu cuţitul de către inculpatul N.G.C. în zona feţei.
Cei doi inculpaţi şi-au îndreptat apoi acţiunile violente împotriva părţii vătămate B.D., lovind-o în timp ce se afla căzută cu bricegele peste corp.
După consumarea actelor de violenţă, inculpaţii au părăsit locul faptei, aruncând bricegele într-un loc neidentificat.
A doua zi inculpatul G.R.D. s-a prezentat la organul de poliţie, iar inculpatul N.G.C. s-a ascuns, sustrăgându-se urmăririi penale.
Din Raportul de expertiză medico-legală al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici Bucureşti rezultă că partea vătămată B.D.Şt. a fost internată în spital în perioada 13 aprilie – 8 mai 2002, prezentând multiple leziuni traumatice (plăgi tăiate-înţepate la nivelul regiunii occipitale, latero-cervicale stângi, hemitorace drept şi fosa iliacă stângă) care s-au putut produce prin lovituri repetate cu posibil cuţit.
Dintre leziunile produse, plaga tăiată înţepată de la nivelul hemitoracelui drept şi cea din fosa iliacă stg. au fost profunde, penetrante şi complicate cu hemotorax drept, necesitând intervenţii chirurgicale şi punând în primejdie viaţa victimei.
Pentru vindecare sunt necesare circa 55 zile îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal al I.N.M.L. Bucureşti rezultă că partea vătămată OG a prezentat plagă tăiată reg. frontală, reg. sprâncenoasă stg., reg. intersprâncenoasă şi dosul nasului, fiind internată în perioada 13-15 aprilie 2002.
Leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor şi necesită 11-12 zile îngrijiri medicale.
Faţă de inculpatul N.G.C. s-a luat măsura arestării preventive la data prinderii acestuia, respectiv 3 noiembrie 2003.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel:
- Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat greşita încadrare juridică dată infracţiunii comise de inculpatul N.G.C. în dispoziţiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., omiţând reţinerea calificării şi în prevederile art. 175 lit. i) C. pen., greşita individualizare a pedepselor considerate insuficiente iar în cazul inculpatului G.R.D. şi pentru nejustificata reţinere a circumstanţelor atenuante.
- inculpatul G.R.D., care a invocat greşita condamnare, fiind incidentă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei a legitimei apărări, iar, în subsidiar, greşita încadrare juridică, fapta realizând conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei.
- inculpatul N.G.C., care a criticat încadrarea juridică a faptelor întrucât, fiind în stare de ebrietate, nu ştie pe cine a lovit, neavând reprezentarea gravităţii actelor sale, astfel că se impune reţinerea infracţiunii de vătămare corporală.
- părţile vătămate B.D. şi OG, prima solicitând în scris majorarea cuantumului despăgubirilor cu titlu de daune morale, fără a fi prezentă însă nici una la judecarea apelurilor.
Prin Decizia penală nr. 453 din 16 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpatul N.G.C. şi, desfiinţând în parte hotărârea atacată, în rejudecare a schimbat încadrarea juridică pentru acest inculpat, din dispoziţiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 176 lit. b) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată B.D.) şi art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată OG), pentru care a stabilit pedepsele de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi, respectiv, 2 luni închisoare, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată pedeapsa de 2 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelurile parchetului, inculpatului G.R.D. şi părţilor vătămate B.D. şi OG au fost respinse ca nefondate.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, în lipsa unor aprecieri medico-legale privind punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate OG şi faţă de numărul redus de zile de îngrijiri medicale, fapta inculpatului N.G.C., săvârşită împotriva sus-numitei părţi vătămate, realizează conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Aşa fiind, în sarcina acestui inculpat se reţin două infracţiuni autonome, de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu partea vătămată B.D. şi, respectiv, lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu partea vătămată OG, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., în considerarea conduitei anterioare bune a inculpatului.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a criticat încadrarea juridică făcută de instanţa de apel pentru faptele comise de inculpatul N.G.C., apreciind ca legală încadrarea juridică în dispoziţiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen. şi pentru greşita individualizare a pedepselor pentru ambii inculpaţi, apreciate insuficiente pentru realizarea scopului acestora, precum şi de către inculpaţii N.G.C., nemotivat în scris însă susţinut oral în sensul reducerii pedepsei şi G.R.D., care a solicitat, în principal, achitarea prin reţinerea legitimei apărări, prevăzute de art. 44 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. şi reţinerea stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Recursul parchetului se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., recursul inculpatului N.G.C. pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recursul inculpatului G.R.D. pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul parchetului este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţe, este susţinută de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, Raportul de expertiză medico-legală şi certificatul medico-legal, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate B.D. şi OG, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de examinare a îmbrăcămintei părţii vătămate B.D. şi cel de examinare a naturii urmelor biologice de pe scurta din piele a inculpatului G.R., declaraţiile martorilor Şt.V., P.M., I.L., M.M., V.A.D. şi I.I.G.
Din toate aceste mijloace de probă rezultă fără echivoc că inculpatul N.G.C. este cel care a iniţiat conflictul,lovindu-le iniţial pe prietena lui V.A. şi pe martora I.I.G., pentru ca apoi, iritat de gestul martorului Şt.V. de a fi adus o cafea cu sare şi de atenţionările acestuia pentru violenţele tocmai comise, să-l îmbrâncească pe acest martor.
Încercând să-l ia pe prietenul lor Şt.V., fără să fi realizat vreun act ostil faţă de inculpaţi, părţile vătămate B.D. şi OG au fost atacaţi şi loviţi cu cuţitele tip briceag, de către inculpaţi, în modalitatea faptică reţinută de instanţe.
Aceste împrejurări sunt susţinute, constant şi concordant, de către părţile vătămate B.D. şi OG, precum şi de către martorii provenind din cele două grupuri de tineri, respectiv P.M., V.A., I.I.G., M.M. şi Şt.V., prin declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cel al judecăţii.
Mai mult, din declaraţiile prietenelor inculpaţilor, respectiv I.I.G. şi V.A. rezultă că, premergător conflictului, la masă în local aceştia au scos cuţitele din buzunare, jucându-se cu ele prin reţinerea unor lovituri, ceea ce explică uşurinţa cu care au folosit astfel de obiecte în momentul imediat următor.
În raport de aceste elemente de fapt, apărarea formulată de inculpatul G.R.D., în sensul că s-a aflat fie în stare de legitimă apărare, fie în stare de provocare atunci când a lovit cu cuţitul pe partea vătămată B.D., nu corespunde realităţii, nefiind susţinută de nici un mijloc de probă.
Nici critica făcută de acelaşi inculpat încadrării juridice în tentativă la omor calificat, pretinzând că prin fapta sa a realizat conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen., prin punerea în primejdie a vieţii, nu este întemeiată.
Raportul de expertiză medico-legală consemnează multiple leziuni traumatice, produse cu un corp tăietor-înţepător, apt de a produce leziuni letale, profunde, în zone corporale vitale şi care au necesitat intervenţii chirurgicale pentru salvarea vieţii părţii vătămate, care era în primejdie.
Probele referitoare la modul de săvârşire a infracţiunii de către inculpatul G.R.D. şi constatările medico-legale asupra urmărilor acesteia pentru partea vătămată B.D., demonstrează neîndoielnic că acest inculpat a acţionat, sub aspect subiectiv, cu vinovăţie în forma intenţiei de a produce moartea victimei şi nu de a-i pune doar în primejdie viaţa, aşa cum se susţine, prin motivele de recurs, partea vătămată fiind salvată doar de intervenţiile chirurgicale.
Critica încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpatul N.G.C. de către instanţa de apel, făcută prin recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, este fondată.
Pentru a înlătura calificarea în prevederile art. 20 C. pen., raportat la art. 176 lit. b) C. pen., instanţa de control judiciar a avut în vedere în exclusivitate constatările medico-legale pentru partea vătămată OG, care consemnează un număr redus de zile îngrijiri medicale, fără să îi fi fost pusă în primejdie viaţa.
O astfel de apreciere a situaţiei de fapt şi interpretare a normelor de încriminare este greşită.
Este necontestat că inculpatul N.G.C., venind din spatele părţii vătămate OG, i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuţitul în zona feţei, producându-i o plagă întinsă din regiunea frontală, trecând prin zonele sprâncenoasă, intersprâncenoasă şi dosului nasului.
Prin obiectul folosit de agresiune, localizare, într-o zonă corporală puternic vascularizată, şi intensitate, acţiunea inculpatului exteriorizează intenţia acestuia, cel puţin indirectă, de a produce moartea victimei.
Faptul că urmarea, respectiv decesul, firească unei acţiuni săvârşite în această modalitate, nu s-a produs, se datorează unor împrejurări independente de voinţa făptuitorului, cum sunt condiţiile concrete în care a aplicat, din spate, lovitura, reacţia de apărare a victimei, care, susţine aceasta, s-a tras din calea agresorului şi chiar întâmplării, lovitura putând produce, în zona corporală în care a fost aplicată, leziuni mai grave.
Reţinând, astfel, că în aceeaşi împrejurare, în public, inculpatul N.G.C. a săvârşit două tentative de omor, încadrarea juridică legală a faptelor acestuia este în prevederile art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen.
Pentru acest motiv recursul parchetului va fi admis şi vor fi casate ambele hotărâri pronunţate în cauză, instanţa de fond omiţând reţinerea formei calificate a infracţiunii, în dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen.
Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile din recursul parchetului referitoare la reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante pentru ambii inculpaţi şi, de urmare, o greşită individualizare a pedepselor, nici cele din recursurile inculpaţilor cu privire la individualizarea pedepselor, apreciate ca severe.
Instanţele, de fond şi apel, au motivat judicios, în concordanţă cu datele obiective ale cauzei, reţinerea circumstanţelor atenuante pentru ambii inculpaţi.
Inculpatul G.R.D., tânăr, în vârstă de 26 ani, a comis fapta fiind sub influenţa alcoolului şi, realizând gravitatea acesteia, a avut o conduită cooperantă după săvârşirea infracţiunii, prezentându-se din proprie iniţiativă la organul de poliţie, recunoscând fapta şi contribuind la stabilirea împrejurărilor comiterii acesteia.
Inculpatul N.G.C., de asemenea tânăr, în vârstă de 25 ani şi fără antecedente penale, se afla şi acesta sub influenţa alcoolului, având în cursul judecăţii, după prinderea şi arestarea sa, o conduită sinceră şi de regret.
Aceste împrejurări, reţinute în precedent de instanţe, sunt reale şi nu există motive pentru a le înlătura caracterizarea de circumstanţe atenuante, conform art. 74 C. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului G.R.D., precum şi cea care urmează să fie aplicată inculpatului N.G.C., cu reţinerea circumstanţelor atenuante, se apreciază că sunt de natură să asigure realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând, din examinarea hotărârilor, existenţa altor cazuri de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, pentru motivele ce preced, va fi admis recursul parchetului şi vor fi respinse recursurile inculpaţilor.
Din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat va fi dedusă durata arestării preventive, respectiv pentru inculpatul N.G.C. de la 3 noiembrie 2003 la 3 noiembrie 2004, iar pentru inculpatul G.R.D. de la 15 aprilie 2002 la 3 noiembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 453 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (privind pe inculpatul N.G.C.).
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 493 din 7 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul N.G.C.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul N.G.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.G.C. şi G.R.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.G.C. durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2003 la 3 noiembrie 2004, iar pentru inculpatul G.R.D. de la 15 aprilie 2002 la 3 noiembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat N.G.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat G.R.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5681/2004. Penal. întreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 5698/2004. Penal. L143/2000. Recurs → |
|---|
