ICCJ. Decizia nr. 5668/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5668/2004
Dosar nr. 1686/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 685 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul B.V. a fost condamnat la:
- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi
- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a dispus aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada detenţiei preventive de la 26 februarie 2003, la zi şi s-a prelungit măsura arestării preventive pe o durată de 30 zile.
S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de SC C.E. SA Băileşti şi inculpatul a fost obligat să plătească către aceasta, suma de 1.481.038.815 lei despăgubiri, prejudiciu rămas nerecuperat.
S-a ridicat măsura sechestrului asigurator, instituit prin Ordonanţa nr. 31/P/2001 din 26 martie 2003 şi procesul-verbal din aceeaşi dată.
În baza art. 254 alin. final C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 70.000.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul B.V. a îndeplinit funcţia de director economic la SC C.E. SA Băileşti, până în luna iulie 2001, când a fost suspendat din funcţie, prin Decizia nr. 117 din 1 iunie 2001.
În această calitate, conform fişei postului, inculpatul avea ca sarcină de serviciu să urmărească şi să răspundă de întocmirea corectă şi la termen a tuturor documentelor ce privesc operaţiunile economico-financiare, care angajează patrimoniul societăţii.
În perioada august – octombrie 2000, inculpatul, în calitatea pe care o avea, s-a ocupat de derularea unor operaţiuni de stingere a datoriilor reciproce pe care SC C.E. SA Băileşti le avea la alte societăţi, prin utilizarea procedurii reglementate de OUG nr. 77/1999 cu modificările ulterioare, precum şi Regulamentul de compensare aprobat prin HG nr. 685/1999.
Conform acestor reglementări, contribuabilii, persoane juridice, indiferent de forma de organizare şi de tipul de proprietate, organizează evidenţa obligaţiilor de plată şi a creanţelor pe termene scadente, către orice creditor, respectiv, de la orice debitor, după cau, situaţie care se va depune în termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei, la I.M.I. din cadrul Ministerului Industriilor şi Comerţului, în vederea includerii în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente.
De asemenea, potrivit art. 3 din HG nr. 804/1999, obiectul compensării succesive, îl constituie stingerea datoriilor cu creanţele reflectate în contabilitatea persoanelor juridice, pe baza ordinelor de compensare.
Fără să respecte procedura prevăzută de actele normative arătate mai sus, inculpatul B.V. a primit în contul creanţelor ce le avea la unii beneficiari, procese-verbale de stingere a datoriilor pe cale le-a predat la alte societăţi comerciale, plătind astfel o datorie inexistentă după cum urmează:
1. proces-verbal nr. 2004 din 15 august 2000, în valoare de 1.000.000.000 lei, cu următorul circuit: C. – T. Turceni – C.N.L.O. Tg. Jiu – A.C.M.M. Tg. Jiu – SC C.E. SA Băileşti – SC L. Bacău – C.S.D.E. Bacău;
2. proces-verbal nr. 2309 din 14 septembrie 2000, în valoare de 250.000.000 lei, cu următorul circuit: C. – T. Craiova – E. SA Bucureşti, sucursala Turceni – T. SA Craiova – SC C.E. SA Băileşti – SC L. SA Bacău – C.S.D.E. Bacău;
3. proces-verbal nr. 2310 din 14 septembrie 2000, în valoare de 50.000.000 lei, cu următorul circuit: C. - T. Rovinari – C.N.L.O. Tg. Jiu – E.M. Rovinari – E. SA Bucureşti, sucursala Craiova – SC C.E. SA Băileşti – SC L. SA Bacău – C.S.D.E. Bacău;
4. proces-verbal nr. 2293 din 14 septembrie 2000, în valoare de 2.506.608.976 lei, cu următorul circuit: C., sucursala Electrocentrale Craiova – SC C.E. SA Băileşti – SC C. SA Borzeşti – C.S.D.E. Bacău;
5. proces-verbal nr. 2609 din 11 octombrie 2000, în valoare de 107.769.181 lei, cu următorul circuit: C., filiala Termoelectrica, sucursala Bucureşti – SC E. SA Bucureşti – SC C.E. SA Băileşti – SC C. SA Borzeşti – C., filiala Electrica Bacău;
6. proces-verbal nr. 2611 din 19 octombrie 2000, în valoare de 36.576.917 lei, cu următorul circuit: C., filiala Termoelectrica, sucursala Bucureşti – SC E.L. Bucureşti – SC C.E. SA Băileşti – SC C. SA Borzeşti – C., filiala Electrica, sucursala Bacău.
7. proces-verbal nr. 4320 din 20 octombrie 2000, în valoare de 50.000.000 lei, cu următorul circuit: T.M.U.C.B. SA, filiala Craiova – T. SA Craiova – SC C.E. SA Băileşti – SC V. SRL Botoşani – SC C. SA Borzeşti – T.M.U.C.B. SA Craiova.
Obligaţiile debitorilor din procesele-verbale de compensare erau obligaţii restante care trebuiau să fie incluse în procedura de compensare a datoriilor neplătite la termenele scadente, prin I.M.I. din cadrul Ministerului Industriilor şi Comerţului, conform art. 2 şi 3 din OUG nr. 77/1999.
S-a reţinut că SC C.E. SA Băileşti nu avea datorii faţă de SC L. SA Bacău – SC C. SA Borzeşti şi SC V. SRL Botoşani, creditându-le în mod nejustificat, contrar prevederilor art. 2 pct. 4 şi 7 din Regulamentul de compensare aprobat de HG nr. 685/1999.
Inculpatul B.V. a încheiat cu SC V. SRL, reprezentată de V.C., două „minute", la 15 august 2000 şi 15 septembrie 2000, prin care, fără nici un temei legal, transfera creanţa de 1.000.000.000 lei rezultată din procesul-verbal de compensare nr. 4041 din 9 august 2000 predat la SC L. SA Bacău şi respectiv creanţele de 2.506.608.976 lei şi 250.000.000 lei, rezultate din predarea proceselor-verbale nr. 2293 din 14 septembrie 2000 la SC C. SA Borzeşti şi 2309 din 14 septembrie 2000, la SC L. SA Bacău.
Conform acestor minute, părţile au convenit ca SC V. SRL Botoşani să primească de la SC C.E. SA Băileşti, note de comandă şi delegaţii de ridicare de mărfuri de la SC L. SA Bacău şi SC C. SA Borzeşti şi în termen de 30 zile de la facturare să achite contravaloarea la SC C.E. SA Băileşti.
S-a reţinut că aceste minute au fost semnate doar de inculpatul B.V., fără aprobarea directorului J.G., iar înregistrarea acestora în evidenţa contabilă a SC C.E. SA Băileşti, s-a făcut abia în luna decembrie 2000 cu notele contabile nr. 798 din 31 decembrie 2000, în valoare de 1.000.000.000 lei şi nr. 795 din 31 decembrie 2000 în valoare de 350.000.000 lei, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 38 pct. 4 lit. b) din Legea nr. 82/1991.
Pentru a proceda în acest mod, inculpatul s-a deplasat la Bacău, unde s-a întâlnit cu V.C. care i l-a prezentat pe L.L. şi împreună au mers la SC L. SA Bacău, unde acesta din urmă a obţinut semnarea proceselor-verbale de compensare a datoriilor.
În acelaşi mod, s-a procedat şi la predarea proceselor-verbale către SC C. SA Borzeşti; conform înţelegerii cu inculpatul, V.C. a primit de la SC L. SA Bacău facturile pentru diverse produse, beneficiar figurând SC C.E. SA Băileşti şi a transmis aceste facturi la această din urmă societate, care la rândul său, din dispoziţia inculpatului B.V., a facturat aceleaşi produse la acelaşi preţ, către SC V. SRL, produsele fiind vândute de această societate la alţi beneficiari de la care s-a încasat contravaloarea.
Prin acelaşi procedeu, SC V. SRL, a folosit în interes propriu o perioadă de câteva luni, sumele cuvenite SC C.E. SA Băileşti.
S-a mai reţinut că, prin minuta încheiată la 15 septembrie 2000, s-a transferat creanţa în sumă de 2.506.608.976 lei, rezultată din predarea procesului-verbal de stingere a datoriilor nr. 2293 din 14 septembrie 2000, la SC C. SA Borzeşti, către SC V. SRL, care urma să primească note de comandă şi delegaţii de ridicare de mărfuri de la SC C. SA Borzeşti şi să achite contravaloarea acestora către SC C.E. SA Băileşti, în termen de 30 zile de la emiterea facturilor, către firma SC V. SRL, dar nu mai târziu de 30 zile de la data încasării facturilor, această minută fiind înregistrată în evidenţa contabilă a SC C.E. SA Băileşti, la 31 decembrie 2000, cu nota contabilă nr. 796, atunci când a fost depusă de inculpatul B.V.
Pentru a proceda astfel, inculpatul B.V. i-a cerut lui V.C., suma de 70.000.000 lei, indicându-i acestuia să-i trimită banii prin mandat poştal la adresele şi pe numele B.I. şi V.A., fiul şi respectiv ginerele inculpatului B.V., situaţie ce s-a materializat prin mandatul poştal din 18 septembrie 2000, către B.I. şi respectiv mandatele poştale din 10 octombrie 2000 şi 8 noiembrie 2000, către V.A.
S-a reţinut că, urmare a modului defectuos în care inculpatul B.V. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, SC C.E. SA Băileşti, a suferit un prejudiciu în sumă de 2.650.955.080 lei, la care se adaugă suma de 50.000.000 lei, reprezentând contravaloarea procesului-verbal de stingere a datoriilor nr. 4320 din 20 octombrie 2003.
Împotriva sentinţei au declarat apel P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Craiova, partea civilă SC C.E. SA Băileşti şi inculpatul B.V.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita individualizare a pedepselor, neaplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2000 cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. şi la greşita ridicare a măsurii sechestrului asigurator.
Partea civilă nu a motivat apelul, iar în şedinţa din 14 ianuarie 2004, şi-a retras recursul declarat.
Inculpatul a criticat sentinţa pentru greşita încadrare juridică în art. 254 C. pen. şi greşita soluţionare a laturii civile.
Prin Decizia penală nr. 114 din 3 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Craiova şi inculpatul B.V., a desfiinţat în parte sentinţa şi a descontopit pedepsele aplicate.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2000, modificată, a constatat graţiată integral pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 7 din aceeaşi lege.
A înlăturat dispoziţia privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituită prin Ordonanţa nr. 31/P/2001 din 26 martie 2003 şi procesul-verbal din aceeaşi dată.
A luat acte de retragerea apelului declarat de partea civilă SC C.E. SA Băileşti şi a obligat-o pe aceasta să plătească suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins cererea de liberare sub control judiciar, formulată de inculpat.
A dedus, în continuare detenţia preventivă a inculpatului, cu începere de la 21 octombrie 2003, la zi şi a menţinut măsura arestării preventive.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub mai multe aspecte, susţinând în esenţă că încadrarea juridică în infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., nu este corectă, solicitând schimbarea încadrării în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., deoarece banii care fac obiectul infracţiunii au fost primiţi ulterior actelor îndeplinite în virtutea funcţiei sale; pedeapsa este prea mare, injust individualizată, invocând faptul că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului şi a cooperat la stabilirea situaţiei de fapt; greşit s-a înlăturat dispoziţia privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator şi greşit s-a soluţionat latura civilă a cauzei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea dosarului cauzei, se constată că instanţele de judecată au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pe baza plângerilor formulate de partea vătămată, notei întocmite de P.N.A., actelor financiar-contabile întocmite de şi din dispoziţia inculpatului, proceselor-verbale de stingere a datoriilor reciproce, minutelor încheiate de inculpat, notelor explicative date de inculpat, raportului de expertiză contabilă şi depoziţiilor martorilor V.C., J.G., L.L., B.I., N.G., M.A., N.A., O.M., H.V. şi S.R.
Încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, corectă.
Obiectul infracţiunii de luare de mită îl constituie sumele de bani sau foloase pe care cel mituit le primeşte pentru a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
În prezenţa acestui scop, ce rezultă în mod evident în cauză, este indiferent dacă banii sau foloasele în total sau în parte, au fost primite înainte sau după îndeplinirea actului în vederea căruia s-au dat, fapta săvârşită constituie infracţiunea de luare de mită şi nu aceea de primire de foloase necuvenite, cum greşit s-a susţinut de recurent.
Totodată, se constată că s-a făcut o justă individualizare a pedepselor, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor, cu împrejurările în care au fost săvârşite şi cu pericolul social al inculpatului.
De altfel, pedepsele aplicate nu pot fi criticate ca prea mari, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea cea mai gravă, fiind orientată spre minimul special.
Pentru realizarea scopului educativ-preventiv, se impune menţinerea pedepsei aplicată la durata fixată.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, de asemenea, este corectă, despăgubirile acordate părţii civile, reprezentând o justă şi integrală despăgubire a părţii civile pentru prejudiciul cauzat de inculpat prin faptele penale reţinute în sarcina acestuia.
Nu este criticabilă nici soluţia instanţei de apel, de înlăturarea dispoziţiei privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator.
Faţă de obligarea inculpatului la plata sumei de 1.481.038.815 lei către partea civilă SC C.E. SA Băileşti şi de confiscarea de la inculpat a sumei de 70.000.000 lei, se impune menţinerea sechestrului asigurator aplicat, pentru asigurarea reparării pagubei, precum şi efectuării confiscării.
Criticile fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul ca nefondat şi a-l obliga pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Din durata pedepsei aplicate, se va deduce reţinerea de o zi (17 septembrie 2002) şi timpul arestării preventive de la 26 februarie 2003, la data pronunţării prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 114 din 3 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea de o zi, respectiv 17 septembrie 2002 şi timpul arestării preventive de la 26 februarie 2003 la 2 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5666/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5677/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
