ICCJ. Decizia nr. 5691/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5691/2004
Dosar nr. 6109/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3330/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe rol aflându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul M.F., cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În termen legal, inculpatul M.F. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând admiterea recursului şi judecarea sa în libertate, arătând că nu este el autorul faptei, aceasta fiind săvârşită de fratele său.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reţine că instanţa de apel, la 21 octombrie 2004, a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1055 din 27 august 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii, astfel că a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
Ca atare, încheierea pronunţată la 21 octombrie 2004 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva încheierii din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 3330/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5680/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5709/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
