ICCJ. Decizia nr. 5714/2004. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5714/2004
Dosar nr. 5091/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 1765/2004 la Curtea de Apel Iaşi, condamnatul O.C. a solicitat anularea deciziei penale nr. 831 din 12 octombrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 2666/2000 prin care a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., şi obligat la plata despăgubirilor şi cheltuielilor judiciare.
Invocând prevederile art. 386 lit. d) C. proc. pen., inculpatul O.C. a susţinut că împotriva sa s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, respectiv, hotărârea a cărei anulare a solicitat, precum şi Decizia penală nr. 830 din 12 octombrie 2000, pronunţată de Curtea de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 2665/2000.
Prin Decizia penală nr. 517 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnat, reţinând că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
- reţinerea cazului de contestaţie invocat presupune existenţa cumulativă a două condiţii, respectiv, o hotărâre penală definitivă şi identitate de obiect şi persoană; ori, din verificarea celor două dosare a rezultat că există doar identitate de persoană, O.C. fiind condamnat prin cele două hotărâri definitive (sentinţa penală nr. 1296 din 30 martie 1999 a Judecătoriei Iaşi şi sentinţa penală nr. 3935 din 5 noiembrie 1998 a Judecătoriei Iaşi) pentru comiterea unor fapte definitive de înşelăciune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul care, prin motivele scrise, a susţinut că Decizia nu este motivată, instanţa ajungând la concluzia că sunt fapte diferite de înşelăciune, fără a arăta ce text de lege prevede şi explică condiţiile cumulative care nu sunt întrunite de faptele prezentate în contestaţie.
Recursul este inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., poate fi atacată cu apel sentinţa dată în contestaţie şi cu recurs Decizia dată în apel, când potrivit alin. (3) al aceluiaşi text, contestaţia [(pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.)] este întemeiată şi după caz, se desfiinţează ultima hotărâre prin sentinţă sau decizie.
per a contrario, hotărârea prin care se respinge contestaţia în anulare nu este supusă nici unei căi de atac şi cum dispoziţiile procesuale sunt de strictă aplicare, părţile nu pot exercita decât căile de atac prevăzute de lege.
Aşadar, recursul declarat de condamnat împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive este inadmisibil şi în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se va respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.C. împotriva deciziei penale nr. 517 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5709/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5738/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
