ICCJ. Decizia nr. 5680/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5680/2004
Dosar nr. 5118/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj, condamnatul C.N. a solicitat contopirea pedepselor la care a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 147/2000 şi nr. 55/2003 pronunţate de Tribunalul Gorj respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Prin sentinţa penală nr. 57 din 24 februarie 2004, a Tribunalului Gorj s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului s-a constatat că prin sentinţa penală nr. 14 din 20 iunie 2000 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 491 din 6 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, C.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Această pedeapsă a fost contopită cu restul rămas neexecutat de 620 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 964/1997 a Judecătoriei Petroşani la care a fost adăugat un spor de un an, în final urmând a se executa 8 ani închisoare.
În timpul executării acestei pedepse, condamnatul a beneficiat în luna octombrie 2001 de întreruperea executării pedepsei pe motive medicale.
În timpul întreruperii, aflându-se pe teritoriul Ungariei, condamnatul a comis o infracţiune de tâlhărie fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare, sentinţa penală nr. 30/2002 a Judecătoriei Bekescsaba.
Hotărârea pronunţată în străinătate a fost recunoscută de către statul român prin sentinţa penală nr. 55 din 2 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În baza acestei hotărâri s-a emis mandatul de executare nr. 157 din 24 septembrie 2003.
În raport de situaţia de fapt existentă s-a apreciat de Curtea de Apel Craiova că pedepsele nu sunt concurente, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 33 şi art. 34 C. pen., motiv pentru care cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul C.N. care a invocat cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 171 lit. c) C. proc. pen., respectiv faptul că prin sentinţa pronunţată s-a făcut o greşită aplicare a legii, impunându-se emiterea unui singur mandat de executare.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 449 C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia din următoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
În cauza de faţă se constată că în timpul întreruperii executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată condamnatului C.N. prin sentinţa penală nr. 147 din 20 iunie 2000 a Tribunalului Gorj, acesta a săvârşit o infracţiune de tâlhărie pe teritoriul Ungariei.
Hotărârea autorităţii ungare prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare a fost recunoscută de statul român în condiţiile art. 519 şi următoarele C. proc. pen.
În atare condiţii, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 449 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., împrejurare faţă de care instanţa trebuia să dispună asupra modificării pedepsei cu consecinţa emiterii unui singur mandat de executare.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., combinat cu art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., va admite recursul declarat de condamnatul C.N., împotriva sentinţei penale nr. 29 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Va casa sentinţa atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind rezolvat fondul cauzei.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează sentinţa atacată cu privire la nerezolvarea fondului cauzei.
Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a condamnatului, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5674/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 5691/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
