ICCJ. Decizia nr. 5745/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5745/2004
Dosar nr. 2952/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213 din 12 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul V.D.M. la două pedepse a câte 7 ani închisoare pentru două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 14 octombrie 1999 la 19 octombrie 1999.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 8.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă R.L. şi 5.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă C.A., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.600.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 25 septembrie 1999, prin violenţă şi ameninţare cu cuţitul, inculpatul a sustras un telefon mobil şi o brăţară părţilor vătămate C.A. şi R.L., în timp ce aceştia se aflau într-un autoturism staţionat pe str. Dr. Stoicovici din Municipiul Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 341 din 12 mai 2004 a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că faptele nu au fost comise de acesta şi în subsidiar reducerea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul V.D.M. a declarat recurs, solicitând casarea acestora, în temeiul art. 3859 pct. 8 şi 171 C. proc. pen., întrucât în cauză nu s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, în condiţiile art. 117 C. proc. pen., pentru a se stabili dacă faptele au fost comise cu discernământ, deşi din actele depuse la dosar rezultă că acesta suferă de schizofrenie. Totodată, au fost reiterate motivele de casare invocate în apel referitoare la lipsa dovezilor de vinovăţie.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit art. 117 C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată avea îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Din actele dosarului rezultă că anterior datei de 25 septembrie 1999, inculpatul a fost internat, în mod repetat, în diferite spitale de specialitate pentru tulburări de comportament, decompensare reactivă pe fond dezarmonic şi psihopatie polimorfă.
Cu ocazia judecării cauzei în fond, inculpatul a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice, lucrarea fiind efectuată însă, fără internarea inculpatului într-o instituţie sanitară de specialitate, aşa cum cer dispoziţiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen.
Deşi în apel inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, pentru a se lămuri starea sănătăţii sale şi a se stabili dacă faptele reţinute în sarcină au fost comise cu discernământ, instanţa a respins această probă, considerând că expertiza efectuată cu ocazia judecării cauzei în fond este concludentă, în sensul că inculpatul are discernământul păstrat.
Întrucât în recurs inculpatul a depus acte noi, respectiv un nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, din care rezultă că suferă de schizofrenie cu evoluţie cronică deteriorată şi lipsa discernământului, pentru care s-a dispus punerea acesteia sub interdicţie, hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor art. 3 şi art. 4 C. proc. pen., referitoare la principiul rolului activ al instanţei de judecată şi al aflării adevărului.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile pronunţate şi a se trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.D.M., împotriva deciziei penale nr. 341 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5738/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5753/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
