ICCJ. Decizia nr. 5709/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5709/2004
Dosar nr. 2236/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Constanţa a dispus achitarea inculpatului N.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă, ameninţare şi lovire, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen., partea vătămată D.N. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300.000 lei.
S-a reţinut că la data de 6 octombrie 2003, persoana vătămată D.N. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa cu o plângere prin care a solicitat să se efectueze cercetări penale împotriva făptuitorului N.E., inspector principal de poliţie în cadrul Poliţiei oraşului Cernavodă, sub aspectul infracţiunilor de insultă, ameninţare şi lovire.
Prin rezoluţia nr. 296/ P din 14 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus neurmărirea penală în cauză, iar plângerea formulată de persoana vătămată împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 565/II din 18 decembrie 2003 a procurorului ierarhic superior din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2004, Curtea de Apel Constanţa, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) pct. c C. proc. pen., a admis plângerea petentului D.N., a desfiinţat rezoluţia procurorului şi a reţinut cauza spre rejudecare.
Instanţa, după audierea inculpatului N.E. şi a martorilor G.M., V.V. şi D.M., a constatat că din probele administrate nu rezultă că partea vătămată a fost lovită, ameninţată sau insultată de către inculpat, astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs partea vătămată D.N. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în vederea efectuării de cercetări penale faţă de N.E. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen.
Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a solicitat condamnarea inculpatului N.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin plângerea pronunţată la data de 6 octombrie 2003, partea vătămată D.N. a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva inculpatului N.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 C. pen. şi art. 250 C. pen., arătând că acesta, în ziua de 7 august 2003, l-a lovit şi i-a adresat expresii jignitoare în sediul Poliţiei oraşului Cernavodă, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Prin rezoluţia nr. 296/ P din 14 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a pronunţat cu privire la faptele sesizate, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) şi art. 250 alin. (1) C. pen., astfel că a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inspectorul principal de poliţie N.E. în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa trebuia să se pronunţe asupra rezoluţiei procurorului, menţinând sau desfiinţând soluţia dispusă.
Or, Curtea constată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor faptelor cu privire la care a dispus parchetul, respectiv cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
În mod eronat, instanţa de fond s-a considerat investită prin plângerea formulată de petent numai cu privire la săvârşirea de către N.E. a infracţiunilor de insultă, ameninţare şi lovire, ignorând, pe de o parte, conţinutul cercetărilor penale şi soluţia dispusă de procuror cu privire la infracţiunea de purtare abuzivă, iar, pe de altă parte, faptul că petiţionarul însuşi s-a plâns de modul de instrumentare a acestei fapte penale prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
Faptul că petiţionarul D.N. se referă în plângerea sa la acţiunile întreprinse de făptuitor care reprezintă elemente constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă atâta timp cât ele au fost săvârşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de către inspectorul principal de poliţie N.E., obliga instanţa de fond să facă o încadrare juridică corectă, reţinută, de altfel, şi în rezoluţia procurorului şi să se pronunţe în mod legal şi temeinic asupra infracţiunilor sesizate şi instrumentate.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea urmează să admită recursul petiţionarului D.N. şi să caseze hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul D.N. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5691/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5714/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
