ICCJ. Decizia nr. 5803/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5803/2004
Dosar nr. 5627/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 364 din 2 iulie 2004, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul B.C. la o pedeapsă de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b C. pen. (fapta din 19 noiembrie 2003).
În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1907/2002 a Judecătoriei Galaţi, contopindu-se restul neexecutat de 464 zile închisoare cu pedeapsa din prezenta cauză şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 11 ani şi 3 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 23 noiembrie 2003 la zi.
S-a constatat că fiul victimei, numitul G.M., nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În garsoniera martorului M.I., situată în Galaţi, au fost găzduite pe timp de noapte, mai multe persoane.
În genere, acestea nu aveau locuinţă şi obişnuiau să consume băuturi alcoolice.
În cursul lunii august 2003, după ce s-a liberat condiţionat din executarea unei pedepse privative de libertate, inculpatul B.C. a înnoptat şi el în această garsonieră.
În seara zilei de 19 noiembrie 2003, în garsoniera mai sus-menţionată, inculpatul B.C. a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii R.C. şi S.C. În aceeaşi încăpere se afla şi victima G.L., precum şi un minor B.V. de 12 ani, scăpat de sub supravegherea părinţilor.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, victima G.L., ce era în stare de ebrietate, le-a adresat expresii vulgare atât martorului R.C., cât şi inculpatului B.C.
În aceste împrejurări, inculpatul B.C. i-a aplicat victimei G.L., ce era pe patul de lângă fereastră şi unde dormea de obicei, mai multe lovituri cu pumnii în zona superioară a corpului şi a cutiei toracice, făcând aceasta în trei reprize la intervale scurte de timp.
După ultimile lovituri, victima G.L. a rămas în pat, în poziţia decubit-dorsal.
Inculpatul B.C. şi martorii R.C. şi S.C. au terminat de băut votca din sticlele pe care le cumpărase, după care s-au culcat.
Spre dimineaţă, în jurul orelor 4,00, martora S.C. a constatat că victima G.L. este decedată în patul ei, iar apoi a sesizat secţia 4 Poliţie.
În urma efectuării autopsiei, s-a concluzionat că moartea victimei G.L. a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute consecutive hemoragiei interne în cadrul unui politraumatism toraco-abdominal cu fracturi sterno-costale şi rupturi hepative.
Cu ocazia autopsiei victimei, s-au constatat: fractura sternului, fracturi costale bilaterale (coastele 2, 3, 5 – II – partea stângă şi coastele 2-12 partea dreaptă), rupturi hepatice, infiltrate sanguine perirenal drept, leziuni produse prin loviri repetate cu corpuri dure, posibil mâini, picioare.
Toate leziunile au fost produse în timpul vieţii.
Traumatismul toraco-abdominal cu fracturi sterno-costale bilaterale şi rupturi hepatice au fost de gravitate mare, producând moartea victimei prin hemoragie internă.
Între traumatismul toraco-abdominal şi moartea victimei a existat raport direct de cauzalitate.
Inculpatul a susţinut că victima G.L. căzuse pe scări cu câteva zile înainte de incident, astfel că, leziunile suferite atunci au condus la decesul acesteia.
S-a reţinut săvârşirea infracţiunii de omor şi nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât, faţă de intensitatea loviturilor şi împrejurarea că victimei i-au fost produse leziuni de o mare gravitate, pe plan subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
În raportul medico-legal s-a concluzionat că leziunile cu caracter tanatogenerator au fost produse victimei în seara zilei de 19 noiembrie 2003. Astfel, susţinerea inculpatului cum, că victima ar fi căzut în zilele premergătoare, pe scările blocului A. 6 şi când şi-ar fi produs leziuni, care au concurat la producerea morţii, nu pot fi reţinute.
Cu ocazia efectuării autopsiei victimei, s-au mai constatat echimoze brun-gălbui pelpebrală dreapta şi la nivelul bărbiei şi o excoriaţie frontală stânga, leziuni ce au putut fi produse prin lovire şi cu corpuri dure şi care erau mai vechi de 2-3 zile înainte de deces. Aceste leziuni erau superficiale ce nu au contribuit la mecanismul de producere al morţii şi nu au necesitat îngrijiri medicale.
În cauză, nu se poate reţine nici scuza provocării, din dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., rezultând că starea de provocare nu se prezumă.
Pentru reţinerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infracţiunii pe baza tuturor probelor administrate şi a împrejurărilor în care s-a săvârşit fapta.
O injurie sau o lovire cu palma aplicată de victimă inculpatului, prin ea însăşi, nu este întotdeauna de natură a crea acestuia din urmă o intensă tulburare care să fie determinată în declanşarea agresivă.
În cauza de faţă, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor şi inculpatului, victima G.L. era bătută şi le-a adresat cuvinte vulgare tuturor celor ce se aflau în garsonieră.
Martorii audiaţi au relatat că aceasta nu i-a imputat ceva anume inculpatului, ci doar că îi adresa cuvinte vulgare.
De asemenea, inculpatul a declarat că era în relaţii bune cu victima şi că, deşi le-a vorbit urât şi celorlalte persoane din cameră, acestea nu au fost deranjate de cuvintele ei pentru că erau prea bete.
Prin Decizia nr. 496/ A din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins apelul inculpatului, reţinându-se că motivul invocat, ce viza reducerea pedepsei, este nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice date faptei, precum şi faţă de individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
În motivarea recursului, inculpatul a susţinut că nu a acţionat cu intenţia de a ucide partea vătămată, astfel că încadrarea juridică corectă este cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.; pe de altă parte, în raport de împrejurările în care a săvârşit fapta, trei pumni aplicaţi victimei în condiţiile în care aceasta l-a „înjosit grav" în faţa concubinei şi a martorilor, precum şi faţă de starea gravă a sănătăţii, două preinfarte pe perioada detenţiei, se impune reducerea pedepsei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în aceea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 C. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în raport de intensitatea şi numărul mare al loviturilor aplicate victimei, soldate cu fractura sternului, fracturi coaste bilaterale, rupturi hepatice, infiltrate sanguine perirenal drept, precum şi de zonă vizată, inculpatul a acţionat sub forma intenţiei indirecte întrucât, chiar dacă nu a urmărit uciderea părţii vătămate, a acceptat producerea morţii acesteia. Raportul de constatare medico-legală a concluzionat fără echivoc, în sensul că leziunile descrise au fost produse în timpul vieţii prin loviri repetate cu pumnii şi, posibil picioarele; traumatismul toraco-abdominal cu fracturi sterno – costale bilaterale şi rupturi hepatice a fost de gravitate mare, producând moartea victimei iar între acestea există raport direct de cauzalitate.
Totodată, raportul medico-legal răspunde şi apărării formulate de inculpat în sensul că, în urmă cu câteva zile, victima a căzut pe scări, concluzionând că leziunile mai vechi există, dar sunt superficiale şi nu au contribuit la mecanismul de producere al morţii.
Faţă de aceste motive, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei din omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este nefondată şi urmează a fi respinsă.
În ceea ce priveşte cererea formulată de apărătorul din oficiu de schimbare a încadrării juridice dată faptei din omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 C. pen., aceasta este nefondată, pierzându-se din vedere un aspect esenţial, respectiv faptul că a intervenit moartea victimei.
Nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, nu este întemeiată, deoarece aceasta este într-un cuantum orientat doar cu un an peste minimul special prevăzut de lege, iar reţinerea unor circumstanţe atenuante nu se justifică, în raport de multiplele condamnări anterioare ale inculpatului; de altfel, fapta din prezenta cauza a fost comisă la circa 3 luni de la liberarea condiţionată dintr-o altă pedeapsă, toate acestea demonstrând periculozitatea sporită pe care o prezintă inculpatul pentru societate şi valorile ocrotite de lege.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 496/ A din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 23 noiembrie 2003 la 8 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5802/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5805/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
