ICCJ. Decizia nr. 5805/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5805/2004
Dosar nr. 5625/2004
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164 din 17 august 2004, Tribunalul Buzău, a dispus condamnarea inculpatului T.N.C. la 4 ani de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 21 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 153 din 8 aprilie 2004 a Judecătorie.
Pătârlagele, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat 6 ani de închisoare.
S-a computat perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 4 iunie 2004 la zi.
S-a luat act că partea vătămată L.A. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În sfârşit, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în seara zilei de 3 iunie 2004, după ce inculpatul a consumat, în prealabil băuturi alcoolice, în timp ce, în jurul orei 23,45, se întorcea către domiciliu, ajuns în faţa locuinţei părţii vătămate, a luat hotărârea de a intra pentru a sustrage alimente.
Inculpatul a pătruns în curtea imobilului, apoi în locuinţă prin uşa care nu era încuiată şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice a răsturnat o măsuţă. Zgomotul a trezit pe partea vătămată ce dormea în una din camere.
Dându-şi seama că a fost descoperit, inculpatul a agresat partea vătămată strângând-o de gât şi încercând să o imobilizeze în pat pentru a putea fugi fără a fi identificat.
Partea vătămată a reuşit totuşi să scape şi să se ridice din pat, inculpatul a aprins lumina în hol, astfel încât partea vătămată l-a recunoscut, acesta cerându-i iertare.
Partea vătămată, urmare agresiunii inculpatului a suferit leziuni care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs susţinând greşita condamnare pentru infracţiunea de tâlhărie, cerând schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de violare de domiciliu şi vătămare corporală cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului se constată că instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor şi o justă individualizare a pedepsei aplicate.
Critica formulată de inculpat nu poate fi primită şi urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată.
Aşa cum rezultă din probele administrate, inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate cu intenţia de a sustrage alimente şi fiind surprins a agresat-o, încercând să scape, ocazie cu care a fost recunoscut.
Or, critica formulată este în contradicţie cu materialul probator administrat şi cu însăşi declaraţia sa de recunoaştere a săvârşirii faptei.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La dozarea pedepsei, instanţele au ţinut seama, atât de pericolul concret al faptei, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului care are antecedente penale, acesta fiind în stare de recidivă postcondamnatorie astfel încât, pedeapsa aplicată este de natură a asigura reinserţia inculpatului în societate, o reducere de pedeapsă nejustificându-se.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.N.C. împotriva deciziei penale nr. 408 din 20 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 4 iunie 2004 la 8 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5803/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5806/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
