ICCJ. Decizia nr. 5835/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5835/2004
Dosar nr. 3244/2003
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 227 din 4 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul OG la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a mai fost condamnat inculpatul OG, la 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul OG să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la data de 18 martie 2002 la data de 4 martie 2003.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată I.P.I. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt, pe baza probelor administrate, că, în dimineaţa zilei de 4 septembrie 2001, în timp ce se pregătea să meargă la serviciu, partea vătămată I.P.I. s-a uitat pe geam şi a văzut că un individ încerca să-i sustragă maşina de serviciu, marca Dacia 1304, de culoare albă, aflată în posesia sa, ce se afla parcată în faţa blocului din str. Fizicienilor, Bucureşti.
Imediat I.P.I. a coborât în parcarea din faţa blocului, moment în care inculpatul aflat în autoturism a reuşit să pornească motorul şi a plecat cu maşina.
Din mers, partea vătămată s-a urcat în bena autoutilitarei, reuşind, în cele din urmă să intre în cabină şi să acţioneze frâna de serviciu, oprind autoturismul. În tot acest timp, inculpatul, care se afla la volanul autoturismului, a încercat, prin violenţă, să-l împiedice pe I.P.I. să se urce în maşină, iar după ce acesta a reuşit să acţioneze frâna de serviciu, l-a lovit pentru a-şi asigura scăparea.
În timp ce partea vătămată încerca să oprească maşina condusă de inculpat, aceasta a intrat pe contrasens, trecând peste un refugiu de tramvai şi oprindu-se pe un spaţiu verde, inculpatul lovind în continuare victima.
La faţa locului a sosit taximetristul M.V.M., iar inculpatul observând intenţia acestuia de a interveni l-a mai lovit pe I.P.I., după care a reuşit să fugă.
Ulterior săvârşirii faptei, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, dispărând de la domiciliu, motiv pentru care a fost dat în urmărire locală şi generală, fiind prins la 21 decembrie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 280/ A din 14 mai 2003 a admis apelul declarat de OG
A casat sentinţa atacată numai cu privire la neaplicarea Legii nr. 543/2001 şi după rejudecare:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat graţiată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la data de 18 martie 2002 la zi.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, cerând casarea acesteia, solicitând, în esenţă, următoarele:
- trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond întrucât cele două instanţe, de fond şi apel nu au pus în discuţie cererea sa privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, întrucât, nu a agresat în nici un fel victima.
- pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând reducerea acesteia în raport de persoana sa, necunoscută cu antecedente penale, este căsătorit şi are un copil minor.
Recursul declarat nu este fondat.
- Cererea inculpatului privind casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond, întrucât cele două instanţe nu au pus în discuţie cererea sa privind schimbarea încadrării juridice a faptei nu poate fi primită.
Examinând practicalele hotărârilor atacate se constată că, atât instanţa de fond, cât şi cea de recurs au pus în discuţie cererea inculpatului sub acest aspect.
Astfel, în ambele hotărâri, în replică la cererea inculpatului, s-a dat cuvântul procurorului, care a solicitat respingerea cererii de schimbare de încadrare, ca neîntemeiată, considerând că din actele dosarului rezultă că inculpatul a lovit victima pentru a-şi asigura scăparea.
De asemenea, cu ocazia redactării hotărârilor, instanţele au reţinut, în baza probelor administrate, că, inculpatul pentru a-şi asigura scăparea, a lovit, în mod repetat victima, împrejurare în care, în speţă, acesta a săvârşit infracţiunea de tâlhărie şi cea de furt.
- Cererea inculpatului referitoare la reducerea pedepsei aplicate, în raport de circumstanţele sale personale urmează, de asemenea, a fi respinsă.
La individualizarea pedepsei, instanţele au ţinut seama, în mod corect, de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpat, dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, cunoscut cu antecedente penale, precum şi atitudinea sa nesinceră şi oscilantă, încercând denaturarea adevărului în scopul evitării răspunderii penale.
În raport de cele expuse, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul OG împotriva deciziei penale nr. 280/ A din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 18 martie 2002 la 11 decembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5818/2004. Penal. înreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 5840/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
