ICCJ. Decizia nr. 5848/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5848/2004
Dosar nr. 3123/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia penală a Curţii de Apel Galaţi, prin sentinţa nr. 30 din 12 mai 2004, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de S.D. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, nr. 122/ P din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, privind pe făptuitoarea C.L., pentru infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi, respectiv, de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din acelaşi cod, soluţie menţinută.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut în fapt, că, notarul public C.L. a întocmit actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3704 din 29 noiembrie 2002, dintre vânzătoarele D.V. şi M.V., surorile petiţionarului S.D. (care au dobândit imobilul prin licitaţie publică pentru ieşirea din indiviziune şi i-au achitat fratelui lor suma de 21.777.000 lei) şi cumpărătoarea T.S., cu respectarea dispoziţiilor legale şi a actelor puse la dispoziţie de către vânzătoare, din care rezultă că sunt singurele proprietare ale imobilului.
Imobilul vândut a fost intabulat la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Brăila, astfel cum rezultă din încheierea 204 + 707 din 24 ianuarie 2003, reţinându-se că notarul public nu a săvârşit nici una dintre faptele penale reclamate de petiţionar, iar plângerea lui S.D. cu privire la executorii judecătoreşti P.G. şi P.L., fiind de competenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de aceştia.
Instanţa a mai reţinut, de asemenea, că la încheierea actului de vânzare-cumpărare, notarul public nu a avut cunoştinţă despre faptul că petiţionarul S.D. a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de licitaţie întocmit de executorul judecătoresc P.G. la data de 26 august 2002, contestaţie care a fost admisă prin Decizia civilă nr. 50 din 14 februarie 2003 de Tribunalul Brăila.
În termen legal, conform dispoziţiilor cuprinse în art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., S.D. a declarat recurs, prin care consideră sentinţa netemeinică şi nelegală, deoarece actul de vânzare-cumpărare, întocmit de notarul public, este lovit de nulitate, pentru că actul de adjudecare al imobilului este şi el lovit de nulitate.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, notarul public a procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3704 din 29 noiembrie 2002, în condiţii de deplină legalitate, luând act de voinţa vânzătoarelor D.V. şi M.V., unicele proprietare ale imobilului situat în comuna Romanu, judeţul Brăila, de a-i transmite dreptul de proprietate cumpărătorului T.S.
Recurentul şi vânzătoarele sunt fraţi, moştenitori ai defunctei lor mame S.A., printre bunurile moştenite fiind şi imobilul menţionat astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor cu partaj succesoral nr. 121 din 31 martie 1998.
D.V. şi M.V., în anul 2001, au introdus acţiune de ieşire din indiviziune, chemându-l în judecată pe S.D. şi cum imobilul nu este partajabil în natură şi nici una din părţi nu a dorit imobilul cu obligaţia de a plăti sulte celorlalte părţi, Judecătoria Brăila, prin încheierea din 24 octombrie 2001, în baza art. 67311 C. proc. civ., a dispus punerea în vânzare prin licitaţie publică a imobilului.
Din încheierea judecătoriei rezultă că S.D., personal şi prin apărător a fost de acord cu punerea în vânzare a imobilului, astfel că executorul judecătoresc, fiind legal investit de instanţă, a procedat la îndeplinirea procedurii de publicitate prealabile şi la data de 5 iulie 2002 a scos imobilul la licitaţie, cu preţul de plecare stabilit la 97.687.000 lei şi cum nu s-a prezentat nici o persoană, valoarea de licitaţie s-a diminuat cu 25 % rămânând la suma de 73.245.250 lei, pentru noul termen din 26 august 2002.
La această dată nu s-au prezentat persoane străine, astfel că, în prezenţa petiţionarului, care a semnat procesul-verbal de licitaţie, D.V. şi M.V. au cerut ca imobilul să rămână în proprietatea lor, cu despăgubirea corespunzătoare a fratelui lor, S.D., faptă care s-a şi petrecut.
Ulterior, D.V. şi M.V. au obţinut actul de adjudecare din data de 27 august 2002, emis de Biroul executorului judecătoresc P.G. din Brăila au vândut imobilul, încheind contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3704 din 29 noiembrie 2002 de notarul public C.L.
La baza perfectării actului de vânzare-cumpărare au stat actele legale, şi anume: actul de adjudecare, autorizaţia de vânzare nr. 2270 din 28 noiembrie 2002 şi certificatul fiscal nr. 2272 din 28 noiembrie 2002, emise de Primăria comunei Romanu, judeţul Brăila din care rezultă că cele două vânzătoare sunt singurele proprietare ale imobilului, astfel că imobilul a fost intabulat prin încheierea nr. 204 + 707 din 24 ianuarie 2003 de către Biroul de Carte Funciară S.D. nesolicitând interdicţia de înstrăinare a imobilului, care formulase o contestaţie la executare, respinsă prin sentinţa civilă nr. 8669 din 1 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brăila.
Aşa fiind, nu se poate reţine că C.L. ar fi comis infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual, astfel că sentinţa Curţii de Apel Galaţi prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 122/ P din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este temeinică şi legală.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de S.D. ca nefondat şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.D. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5840/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5853/2004. Penal. Art.192 alin.2; art.208, 209... → |
|---|
