ICCJ. Decizia nr. 5933/2004. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5933/2004
Dosar nr. 786/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 565 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti a fost condamnată inculpata B.M. la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a scăzut timpul arestării preventive de la 19 ianuarie 2003 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt, că în luna decembrie 2002, inculpata a obţinut de la partea vătămată N.C.O. suma de 16.400.000 lei, inducând-o în eroare în sensul facilitării obţinerii unui împrumut de la B.N.R. de zece ori mai mare, respectiv 164.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul inculpatei şi în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată în întregime pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatei şi s-a dispus punerea sa în liberate dacă nu este arestată în altă cauză.
Decizia mai sus menţionată a rămas definitivă prin nerecurare.
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 776 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin nerecurare, considerând că hotărârea instanţei de apel este contrară legii, deoarece în mod greşit a fost graţiată pedeapsa aplicată inculpatei.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, prevederi care nu se aplică celor care au săvârşit infracţiuni limitativ enumerate în art. 4 alin. (2) din lege, printre care, este adevărat, nu se regăsesc prevederile art. 215 alin. (1) C. pen., cum în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar.
Dar, potrivit art. 8 din aceeaşi lege, aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 18/2003, dispoziţiile legii de graţiere privesc pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate pentru fapte săvârşite până la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, respectiv până la 4 octombrie 2002.
Aşa cum rezultă din probele administrate şi cum corect au reţinut şi instanţele de judecată, prin inducerea în eroare a părţii vătămate, inculpata a primit de la aceasta 16.400.000 lei, în trei tranşe, în cursul lunii decembrie 2002.
Aşadar, săvârşind infracţiunea după intrarea în vigoare a actului de clemenţă menţionat, evident, în cauză, nu se impunea graţierea pedepsei aplicate inculpatei.
Pentru acest motiv, s-a cerut admiterea recursului în anulare, casarea deciziei nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, recursul în anulare ca fiind fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă au reţinut în fapt, în esenţă că în luna decembrie 2002, inculpata B.M. a indus în eroare partea vătămată N.C.O., promiţându-i că prin depunerea la B.N.R. a unei sume de bani vor obţine un credit de 10 ori mai mare, pe care s-a oferit să i-l faciliteze şi de la care a primit şi şi-a însuşit suma de 16.400.000 lei în trei tranşe.
În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 543/2002 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, prevederi care nu sunt aplicabile celor care au săvârşit infracţiuni limitativ enumerate în art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege.
Potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, modificat prin OUG nr. 18/2003, dispoziţiile legii de graţiere privesc pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate pentru fapte săvârşite până la data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, respectiv până la 4 octombrie 2002.
Astfel, în raport cu cele arătate rezultă că instanţa de apel, deşi a stabilit corect că infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei, respectiv art. 215 alin. (1) C. pen., nu este exceptată de la beneficiul graţierii, totuşi a ignorat o altă condiţie cerută de actul de clemenţă, aşa cum a fost modificat, respectiv, data săvârşirii faptei pentru care a fost aplicată pedeapsa ce urma să fie analizată sub aspectul incidenţei sau nu a graţierii, care trebuia să fie anterioară publicării legii privind graţierea, şi anume anterioară datei de 4 octombrie 2002.
Or, cum rezultă din probele administrate, data comiterii faptei de către inculpata B.M. a fost reţinută în cursul lunii decembrie 2002, deci ulterioară datei impuse de actul normativ menţionat, ceea ce făcea inaplicabilă dispoziţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitoare la graţierea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei.
Aşa fiind, Înalta Curte consideră că Decizia pronunţată de instanţa de apel este contrară legii numai cu privire la constatarea graţierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziţie pe care o va înlătura.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4141, cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpata B.M.
Se va casa Decizia atacată, numai cu privire la constatarea graţierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziţie pe care o va înlătura.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 776/ A din 4 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpata B.M.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la constatarea graţierii pedepsei de un an închisoare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziţie pe care o înlătură.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5929/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5936/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
