ICCJ. Decizia nr. 595/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 595/2004
Dosar nr. 5424/2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa penală nr. 248 din 10 septembrie 2003, condamnă pe inculpatul B.O. la 4 ani de închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 19 februarie 2003.
Inculpatul este obligat la 123.393.000 lei despăgubiri civile către SC E.D. SA, sucursala Slobozia.
El este obligat şi la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa reţine, în esenţă, că, în luna noiembrie 2002, împreună cu alţi 7 făptuitori, inculpatul a participat la sustragerea de conductori electrici de la SC E.D., sucursala Slobozia, conductori aflaţi în reţeaua electrică C.A. Mamaia.
Inculpatul declară apel, cerând reducerea pedepsei, deoarece a fost doar complice la sustragere, transportând bunurile sustrase.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 636 din 28 octombrie 2003, respinge, ca nefondat, apelul, menţinând în stare de arest şi deducându-i detenţia preventivă.
Prin aceeaşi decizie, apelantul este obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, reiterând cererea din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă reţine corect situaţia de fapt, pe care o califică corespunzător şi dozează just pedeapsa.
Coinculpaţii O.P., D.A., S.V., D.I.M., N.M. şi T.V., confirmă că B.O. a ştiut din capul locului, că participă la sustragere, situaţie recunoscută şi de inculpatul B.O.
Nu sunt temeiuri ca această pedeapsă să fie redusă, faţă de modalitatea calificată, a sustragerii şi a prejudiciului (123.393.000 lei) cauzat prin infracţiune.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) va fi menţinută, prin respingerea recursului conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva deciziei penale nr. 636/ A din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută prevenţia de la 19 februarie 2003 la 30 ianuarie 2004.Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 594/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 596/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
