ICCJ. Decizia nr. 594/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 594/2004
Dosar nr. 5422/2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 791 din 28 august 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus:
Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) şi f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul M.I. zis J. la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 13 decembrie 2002 la 28 august 2003.
S-a prelungit durata arestării preventive cu 30 zile de la 8 septembrie 2003 la 7 octombrie 2003, inclusiv.
A constatat prejudiciul acoperit prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate, următoarele:
În perioada ianuarie – martie 2000, numitul V.I. l-a ajutat la diferite treburi gospodăreşti pe numitul T.R. la vila acestuia din comuna Corbeanca, satul Petreşti – Pădure, judeţul Ilfov.
În ziua de 30 iunie 2000, numitul V.I. i-a propus inculpatului M.I. să extragă bani din vilă şi i-a dat datele privind amplasarea imobilului şi a camerelor.
În aceeaşi zi, inculpatul şi-a tras pe faţă un ciorap de damă, a pătruns în imobil, pe geamul de la baie şi în bucătărie a găsit pe partea vătămată P.P. pe care l-a lovit peste faţă. L-a prins de gât ameninţându-l să nu ţipe, i-a răsucit mâinile la spate şi l-a legat la gură cu ciorapul de pe faţă, apoi, a dus partea vătămată în sufragerie, l-a legat de mâini şi de picioare, cu cablul electric şi l-a înfăşurat în ziare, pe care le-a lipit cu scotch.
Inculpatul l-a sunat pe V.I. de pe telefonul mobil, acesta a intrat în imobil, tot pe fereastra de la baie, au controlat imobilul şi au luat o pereche de cătuşe şi un telefon mobil, negăsind bani în casă.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, lucrătorii de poliţie au prelevat 3 urme papilare de pe faianţa din baie lângă fereastra escaladată şi, după telefonul fix din sufragerie, constatându-se că urma papilară din baie a fost creată de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului.
În declaraţiile date numitul V.I. a descris în mod amănunţit situaţia de fapt descrisă şi a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, într-un dosar separat, prezenta cauză fiind disjunsă, întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale.
Inculpatul M.I. a fost depistat la 12 noiembrie 2002 şi în declaraţiile sale nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii, menţionând că nu îl cunoaşte pe V.I.
Referitor la prezenţa amprentei sale în baia imobilului, a declarat la urmărirea penală că a apelat la un băiat cunoscut în discotecă să-i repare maşina, l-a însoţit pe acesta în imobil unde locuia prietena acestui băiat pe nume „C.".
Deşi în urma violenţelor exercitate asupra sa şi despre care menţionează amănunţit în declaraţia din 30 iunie 2000, partea vătămată a suferit leziuni fiind consultat la spital, unde a fost transportat de proprietarul imobilului nu s-a prezentat la I.M.L. pentru eliberarea certificatului medico-legal, în spital, prezentând diagnosticul de traumatism cranio-cerebral minor şi echimoze faciale şi a decedat la 29 ianuarie 2001.
Pe baza declaraţiilor martorilor, instanţa a constatat dovedită tâlhăria săvârşită de inculpat, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, deşi nu a recunoscut în mod constant comiterea faptei.
Deşi martorii audiaţi în instanţă şi-au schimbat declaraţiile, pentru a-l ajuta pe inculpat să scape de această acuzaţie, instanţa a avut în vedere contradicţiile între cele două declaraţii şi între aceste declaraţii şi cele ale inculpatului date în instanţă, coroborate şi cu declaraţiile de la urmărirea penală.
La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere atât pericolul faptei săvârşite, modalitatea concretă în care a fost comisă tâlhăria, poziţia procesuală nesinceră şi determinarea martorilor de a-şi schimba declaraţiile iniţiale pentru a scăpa de răspunderea penală, condamnarea pentru furt calificat pentru o faptă concurentă.
Apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 609/ A din 15 octombrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.I., susţinând că el este nevinovat, necomiţând fapta ce i se impută.
Recursul este nefondat.
Inculpatul este ţinut de comiterea faptei datorită unei urme papilare, găsite în baie, pe faianţă, de degetul său mijlociu, de la mâna dreaptă. Găsirea urmei sale papilare a degetului mijlociu, de la mâna dreaptă l-a determinat să dispară, sustrăgându-se de la urmărirea penală, fără eficienţă însă, deoarece numitul V.I., cel care i-a propus inculpatului comiterea faptei de sustragere şi i-a dat informaţiile cu privire la topografia locului, şi el participant la faptă, în calitate de complice, a recunoscut fapta, precizând împrejurările în care ea a fost comisă.
Aşa stând lucrurile, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei Curţii de Apel, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Se va computa prevenţia, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv cea referitoare la plata apărătorilor din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei nr. 609/ A din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută prevenţia de la 13 decembrie 2002 la 30 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 592/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 595/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
