ICCJ. Decizia nr. 603/2004. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 603/2004
Dosar nr. 5353/2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 977 din 14 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M.T., cu obligarea acestuia la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, întreruperea executării pedepsei a fost cerută din motive medicale, sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize.
Tribunalul a constatat că din raportul depus la dosar a rezultat că petentul poate fi tratat în reţeaua sanitară a D.G.P. şi nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, care a solicitat întreruperea executării pedepsei, având în vedere raportul de expertiză medico-legală.
Prin Decizia penală nr. 651/ A din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind hotărârea criticată, ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs condamnatul M.T., care nici în scris şi nici oral nu a arătat care sunt motivele pentru care înţelege să critice hotărârile atacate, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea recursului.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Din raportarea acestor prevederi legale la speţa concretă, se reţine că afecţiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P. şi nu îl pun pe acesta în imposibilitatea de a executa pedeapsa, astfel că, în mod corect instanţele au respins ca nefondată, cererea formulată de condamnat.
Examinându-se şi din oficiu cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., nu se constată existenţa vreunui caz care să impună casarea hotărârii recurate de condamnat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 651/ A din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5971/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 604/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
