ICCJ. Decizia nr. 5971/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5971/2004
Dosar nr. 4876/2003
Şedinţa publică din 17 decembrie 2003
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 546 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii:
1. G.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), C. pen.
În baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 29/2003 a Judecătoriei Chişineu-Criş, s-au aplicat pentru această pedeapsă dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a constatat că a fost graţiată integral; s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. A.M. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că fapta este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 29/2003 a Judecătoriei Chişineu-Criş, pedepsele au fost contopite şi în final, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
S-a mai constatat că, pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 410/2000 a Tribunalului Arad a fost graţiată.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 410/2000 a Tribunalului Arad, urmând ca inculpatul să execute 9 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost obligaţi inculpaţii la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 13 noiembrie 2002, partea vătămată M.S., la care inculpaţii efectuau lucrări de reparaţii la un imobil, a ridicat de la B.C.R., sucursala Iaşi, suma de 10 milioane lei, bani pe care-i ţinea într-o pungă la piept.
Inculpaţii au văzut acest lucru şi s-au hotărât să sustragă banii.
Astfel, în seara zilei de 28 noiembrie 2000, în jurul orelor23,00, inculpaţii au intrat în camera părţii vătămate şi au început să o lovească cu pumnii, cerându-i banii.
În urma exercitării actelor de violenţă şi a ameninţării cu un cuţit, partea vătămată le-a spus inculpaţilor unde sunt banii, bani pe care i-a luat inculpatul A.M., după care, ambii inculpaţi au părăsit imobilul şi au închis uşa de acces.
După plecarea inculpaţilor, partea vătămată a strigat după ajutor, fiind auzită de vecini care au pătruns pe geam şi au găsit-o pe victimă cu urme de lovituri.
Inculpaţii au părăsit municipiul Iaşi, au mers în Suceava, unde şi-au cumpărat haine şi apoi prin Arad au trecut fraudulos graniţa în Ungaria.
La trecerea frontierei dintre Ungaria şi Austria au fost depistaţi, reţinuţi şi predaţi autorităţilor române.
Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 45–50 zile de îngrijiri medicale.
În termen legal, hotărârea a fost apelată de inculpaţi cu motivarea că pedepsele aplicate sunt prea mari.
Prin Decizia penală nr. 371 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, reţinând în motivare că s-au respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs ambii inculpaţi.
Prin motivele scrise, cât şi cele orale, inculpaţii au criticat pedepsele aplicate, solicitând reducerea lor prin reţinerea circumstanţelor judiciare atenuante.
Criticile vor fi examinate în raport de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se însă nefondate pentru cele ce urmează.
Aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi, respectiv, constatarea circumstanţelor judiciare atenuante personale, presupune întotdeauna, respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la justa individualizare a pedepsei.
Pentru a exista o corelaţie între faptă şi pedeapsa aplicată, conform prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesar să se respecte nu numai limitele legale sancţionatoare, dar şi o serie de criterii generale şi speciale care privesc împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea dar şi datele ce caracterizează pe inculpat.
În speţă, inculpaţii sunt coautori ai unei infracţiuni complexe de tâlhărie, comisă în contextul mai multor agravante care implică o agravare a răspunderii penale.
Prin fapta comisă, cei doi inculpaţi au lezat nu numai normele ce apără proprietatea, dar şi pe cele ce ocrotesc viaţa şi sănătatea persoanelor, producând părţii vătămate leziuni grave care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale.
Şi deşi, ambii inculpaţi au mai fost condamnaţi pentru fapte penale, recurentul inculpat A.M. fiind chiar recidivist, instanţele le-au aplicat pedepse de câte 7 ani şi, respectiv, 7 ani şi 6 luni închisoare, la limita minimă legală şi aproape de această limită.
În acest context de fapt şi de drept, nu se constată împrejurări care să justifice o coborâre a pedepselor sub limita mină legală.
Examinând şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., hotărârile atacate, nu se constată nici alte motive, care luate în examinare din oficiu să conducă la casare, aşa încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi se vor respinge ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată, timpul detenţiei preventive la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii A.M. şi G.D. împotriva deciziei penale nr. 371 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondate.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi alarestării preventive de la 5 decembrie 2002 la 17 decembrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 596/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 603/2004. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
