ICCJ. Decizia nr. 6010/2004. Penal. Art.278 alin.1 c.pr.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6010/2004
Dosar nr. 4139/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4355 din 30 ianuarie 2004 a Judecătoriei Ploieşti, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca rămasă fără obiect plângerea formulată de petenţii S.A. şi R.C., ambii domiciliaţi în Bucureşti, împotriva rezoluţiei cu nr. 1497/P/2000 din 18 iulie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.
Instanţa de fond a reţinut că, la data de 30 ianuarie 2000, petenţii s-au adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, prin care au sesizat că numitul C.G., domiciliat în comuna Poenarii Burchii, judeţul Prahova a comis infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că, ar fi întocmit în fals în locul soţiei sale, în anul 1991, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren ce aparţinuse fratelui acesteia şi la a cărei moştenire soţia făptuitorului renunţase, însă, ulterior, cu complicitatea membrilor Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, din aceiaşi comună, a obţinut adeverinţa falsă cu nr. 2564 din 24 martie 1992.
Prin această adeverinţă a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren vizate, ceea ce a condus la admiterea unei acţiuni civile, în anularea titlului de proprietate, considerat a fi emis în mod legal pe numele părţii vătămate S.A. şi a altor persoane.
După efectuarea de cercetări, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, prin rezoluţia nr. 1497/P/2000, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.G., apreciindu-se că fapta nu există.
Ulterior S.A. a formulat plângeri împotriva rezoluţiei până la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, plângeri care au fost respinse ca neîntemeiate.
S-a mai reţinut că, ulterior, prin rezoluţia nr. 12977/2353/2003 a Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiţie a fost admisă plângerea petenţilor, infirmându-se soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 1497/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, dispunându-se restituirea cauzei în vederea continuării cercetărilor.
După efectuarea acestora, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, cu aceeaşi propunere de neînceperea urmăririi penală, confirmată prin rezoluţia nr. 1497/P/2000 din 5 decembrie 2003, a acestei unităţi de parchet.
Împotriva sentinţei penale nr. 4355 din 20 ianuarie 2004 a Judecătoriei Ploieşti au declarat recurs petenţii S.A. şi R.C., susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală.
Petenţii au invederat faptul că instanţa de fond nu le-a comunicat modul în care a fost rezolvată plângerea, că Parchetul de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiţie a dispus reluarea cercetărilor, ceea ce înseamnă că în cauză există probe suficiente care confirmă încălcarea legii.
Reţinând că, rezoluţia nr. 1497/ P din 18 iulie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti a fost infirmată prin rezoluţia nr. 12977/2353/2003 a Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiţie, şi că petenţii S.A. şi R.C. nu au formulat plângere împotriva noii rezoluţii din 5 decembrie 2003 dată în dosarul nr. 1497/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, tribunalul a apreciat că plângerea petenţilor a rămas fără obiect, rezoluţia parchetului atacată de petenţi fiind desfiinţată în momentul în care Parchetul de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiţie a retrimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, pentru continuarea cercetărilor.
Astfel, prin Decizia penală nr. 364 din 9 aprilie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondate, recursurile petenţilor S.A. şi R.C.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs cei doi petenţi, considerând că, hotărârea este nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia penală nr. 623 din 17 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii S.A. şi R.C., instanţa apreciind că acestea au fost nelegal, promovate împotriva unei hotărâri definitive.
Împotriva deciziei penale nr. 623 din 17 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 3695/2004 au declarat un nou recurs petenţii S.A. şi R.C.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu un nou recurs, declarat de către petenţii S.A. şi R.C. împotriva deciziei prin care secţia penală a Curţii de Apel Ploieşti a respins, recursul declarat de către aceiaşi petenţi.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii S.A. şi R.C. împotriva deciziei penale nr. 623 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenţii să plătească sumele de câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii S.A. şi R.C. împotriva deciziei penale nr. 623 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă petenţii să plătească sumele de câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6009/2004. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6011/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
