ICCJ. Decizia nr. 6011/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6011/2004
Dosar nr. 4148/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul a adresat iniţial cu plângere împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi rezoluţiei Parchetului Curţii de Apel Craiova, Judecătoriei Craiova instanţă care a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Curţii de Apel Craiova.
În motivarea soluţiei de declinarea competenţei s-a invocat declaraţia procuratorului V.M. potrivit căreia plângerea a fost făcută împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în dosarul nr. 480/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor O.Şt.S., R.A., M.O., pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP),
P.D., A.Şt., pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), F.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 şi art. 257 C. pen., iar prin rezoluţia nr. 1883/II/2/2000 din 28 aprilie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pronunţată în acelaşi dosar s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.M., judecător la Judecătoria Craiova pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa, constatând că nu este posibilă disjungerea cauzei, existând conexitate între toate soluţiile pronunţate în dosarul nr. 480/P/2000, a declinat competenţa de judecare a plângerii în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj prin ordonanţa din 3 iulie 2003, pronunţată în dosarul nr. 480/P/2000 a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiţilor O.Şt.S., R.A., P.D., A.Şt., M.O. şi F.L., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), 260 C. pen., iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin rezoluţia din 28 aprilie 2000 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), toate reclamate de petenta D.A. reprezentată de procurator V.M.
S-a reţinut că prin plângerile adresate organelor de urmărire penală s-a invocat că intimaţii prin folosirea unor înscrisuri false, prin săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi trafic de influenţă au determinat pierderea uni litigiu având ca obiect un teren intravilan situat în municipiul Craiova, revendicat de D.A. Astfel, actele dosarului confirmă că începând cu anul 1992 între D.A. şi D.V., în prezent decedată, mama intimatei F.L., s-au purtat mai multe procese civile având ca obiect acţiunea în revendicarea terenului în suprafaţă de 1.500 mp. intravilan, situat în cartierul Romaneştii din municipiul Craiova.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 3660 din 21 decembrie 1994, a soluţionat irevocabil acest dosar, atribuind terenul în litigiu lui D.V., situaţie care l-a nemulţumit pe procuratorul V.M. şi care a reclamat organelor de urmărire penală, că mai multe acte din dosarul civil şi expertiza tehnică efectuată din dispoziţia instanţei, conţin menţiuni nereale.
Astfel, potrivit plângerilor, în opinia procuratorului V.M. sunt false următoarele înscrisuri: actul de vânzare-cumpărare nr. 123 din 17 aprilie 1956, sentinţele civile nr. 196 din 19 mai 1997, 2002 din 26 mai 1997, pronunţate în dosarele nr. 137, 144/1997, Decizia civilă nr. 3660/1994, pronunţată în dosarul nr. 4446/1994, adresele emise de Primăria Craiova şi înregistrate sub nr. 28433/1997, nr. 2731/1994, nr. 758/A/2001 depuse de consilierul juridic M.O. la instanţa de judecată şi întocmite de O.Şt.S., rapoartele de expertiză efectuate de experţii A.Şt. şi P.D.
În cauză s-au efectuat cercetări reţinându-se că actul de vânzare-cumpărare nr. 123/1956 este un act ce exprimă voinţa părţilor, autentificat de Biroul Notarial de Stat Craiova, nu prezintă modificări sau alte erori materiale, fiind identic cu cel existent în arhivă, aşa încât nu a fost falsificat de părţile care l-au folosit în procesul civil.
Hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză prin care s-a soluţionat litigiul dintre părţi cum şi cererile adresate instanţei de D.V. şi F.L. nu pot forma prin natura lor obiect al infracţiunii de fals. Chiar dacă în cuprinsul acestor înscrisuri există inadvertenţe, ele pot fi interpretate cel mult ca erori judiciare ce nu dau caracterul fals al hotărârii.
Adresele depuse de Primăria municipiului Craiova (nr. 758/ A din 15 mai 2002, 28433 din 23 aprilie 1997 şi 2731 din 15 aprilie 1994) prin consilierul juridic M.O. acte întocmite de O.Şt.S. şi avizate de secretarul primăriei la acea dată, R.A., ce conţin puncte de vedere contradictorii şi inconsecvente, s-a reţinut că nu pot face obiectul infracţiunii de „fals intelectual" prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), câtă vreme Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, ca instanţă de control, şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că petenţii D.A., V.M. nu pot face dovada dreptului de proprietate, actele de proprietate din 1953 şi ordinul Prefecturii Dolj emis sub nr. 56/1991, fiind anulate pe cale administrativă sau judiciară.
S-a concluzionat, de asemenea, că nici rapoartele de expertiză tehnică întocmite de expert A.Şt., în prezent decedat, şi P.D., nu sunt false, iar redactorii lor nu pot fi acuzaţi de infracţiunea de „mărturie mincinoasă" întrucât, aceste lucrări exprimă constatările în raport de examinarea configuraţiei terenului în litigiu, cum şi actelor prezentate de părţi.
Cât priveşte pe intimata C.M., s-a reţinut că faţă de aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neexistând un aviz al Ministerului Justiţiei absolut necesar pentru declanşarea urmăririi penale împotriva unui magistrat, aviz ce nu a fost cerut.
Sentinţa civilă nr. 7733 din 18 iunie 1992 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin nerecurare la 17 august 2002 reprezintă rezultatul evaluării probatoriilor administrate în dosarul nr. 5218/1992.
Instanţa, în considerentele sentinţei a mai precizat că în această cauză cercetată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-au pronunţat 8 (opt) soluţii de netrimitere în judecată a învinuiţilor, dintre care 2 la ancheta proprie a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
În plus, s-a considerat a fi necesar să fie relevată împrejurarea că litigiul civil dintre părţi a fost soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 3660 din 21 decembrie 1994 a Curţii de Apel Craiova, iar în motivarea hotărârii se invocă dobândirea de către D.V. a dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de ambele părţi prin uzucapiune.
Temeiul juridic ce a stat la baza soluţionării definitive a litigiului civil, demonstrează că atât înscrisurile analizate, dar şi oricare altele, nu puteau produce consecinţe juridice diferite, întrucât posesiei continuă, utilă, netulburată, neviciată şi sub nume de proprietar exercitată de D.V. asupra terenului din anul 1957 până la data pronunţării hotărârii, nu i se puteau opune alte dispoziţii care să o înfrângă.
Pentru toate motivele reţinute, Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 44 din 30 iunie 2004, a respins plângerea formulată de petenta D.A., prin procurator V.M. împotriva ordonanţei din 3 iulie 2003, pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi rezoluţiei din 28 aprilie 2000, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, constatându-se că atât ordonanţa cât şi rezoluţia sunt legale şi temeinice urmând a fi menţinute. Petenta a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Declarând recurs împotriva acestei sentinţe, petentul a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală şi netemeinică şi să se dea o soluţie în baza art. 2781 lit. c) sau b) pct. 8 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, pe baza actelor aflate la dosar a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionar, considerând legale şi temeinice atât ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Aşa cum corect s-a învederat în motivarea sentinţei atacate intimaţii nu au săvârşit infracţiunile reclamate de petiţionar. Astfel, în urma cercetărilor efectuate s-a reţinut că actul de vânzare cumpărare nr. 123/1956 este un act ce exprimă voinţa părţilor şi nu a fost falsificat de părţile care l-au folosit în procesul-civil.
Hotărârile judecătoreşti, pronunţate în cauză prin care s-a soluţionat litigiul dintre părţi cum şi cererile adresate instanţei de D.V. şi F.L., nu pot forma prin natura lor obiect al infracţiunii de fals.
Adresele depuse de Primăria municipiului Craiova prin consilier juridic M.O., acte întocmite de O.Şt.S. şi avizate de secretarul primăriei, la acea dată R.A. s-a reţinut că nu pot face obiectul infracţiunii de „fals intelectual", prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), câtă vreme Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, că instanţă de control, şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că petenţii, D.A. prin V.M. nu pot face dovada dreptului de proprietate, actele de proprietate din 1953 şi ordinul Prefecturii Dolj emis sub nr. 56/1991, fiind anulate pe cale administrativă sau judiciară. S-a constatat de asemenea că nici rapoartele de expertiză tehnică întocmite de expert A.Şt., în prezent decedat şi P.D., nu sunt false, iar redactării lor nu pot fi acuzaţi de infracţiunea de mărturie mincinoasă întrucât aceste lucrări exprimă constatările în raport de examinarea configuraţiei terenului în litigiu, cum şi a actelor prezentate de părţi.
Cât priveşte pe intimata C.M., faţă de aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neexistând un aviz al Ministrului Justiţiei absolut necesar pentru declanşarea urmăririi penale împotriva unui magistrat.
În consecinţă, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate şi cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară prin procurator urmând a o obliga pe aceasta să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.M. ca procurator al numitei D.A. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurentul petiţionar să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6010/2004. Penal. Art.278 alin.1 c.pr.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 6012/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
