ICCJ. Decizia nr. 6031/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6031/2004
Dosar nr. 6166/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 3002 şi art. 160 lit. b) alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului S.F., aflat în arest în Penitenciarul Jilava.
Hotărând astfel, tribunalul a constatat că, inculpatul a fost arestat prin ordonanţa procurorului din 3 decembrie 2003 în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., în legătură cu fapta din 2 decembrie 2003, când inculpatul a distribuit şi comercializat heroină, iar cu ocazia percheziţiei s-au găsit un număr de 32 doze heroină în amestec cu cafeină, fiind prins în fragrant delict, când îi vindea denunţătorului L.G. două doze.
Inculpatul a fost trimis în judecată, iar prin sentinţa penală nr. 812 din 15 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. În context, temeiurile arestării, menţionează instanţa, au fost corect reţinute şi ele se menţin având în vedere că ulterior arestării, în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, au fost administrate probe ce au determinat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii arătate.
Totodată instanţa, a apreciat în mod just că „chiar dacă aceasta soluţie nu înlătură prezumţia de nevinovăţie vizând şi modul concret de săvârşire a faptei", se impune menţinerea măsurii arestării preventive.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, iar apărătorul din oficiu a arătat că nu se mai justifică menţinerea arestării preventive, urmare faptului că recurentul nu este traficat ci consumator de droguri.
Examinând recursul declarat, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în vigoare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, instanţa de control judiciar investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 812 prin care a fost condamnat, a constatat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea, îi impun în continuare privarea de libertate, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile cuprinse în art. 160 lit. b) alin. (3), coroborate cu art. 148 şi art. 3002 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare, iar apelul recurentului a fost respins prin Decizia penală nr. 713 din 6 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, menţinându-se ca legală şi temeinică sentinţa penală nr. 812/2004.
În consecinţă, se va respinge recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi următoarele C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii din 21 septembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2565/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6013/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6039/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
