ICCJ. Decizia nr. 6076/2004. Penal. Leg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6076/2004
Dosar nr. 5589/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 663 din 17 mai 2004, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- D.C.:
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare,
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., la un an şi 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, inculpata urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Din pedeapsa aplicată a fost dedusă prevenţia de la 11 august 2003, menţinând măsura arestării preventive.
- D.N., în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la un an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe termenul de 4 ani şi 4 luni, indicând măsurile de supraveghere la care inculpatul trebuie să se supună, conform art. 863 C. pen.
S-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 11 august 2003 până la punerea efectivă în libertate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul D.N. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
A fost confiscată cantitatea de 1,05 gr. heroină.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 24 iulie 2003, pe baza antedenunţului numitului C.F., la Brigada Antidrog Poliţia sector 5 Bucureşti, potrivit căruia încă din anul 2001 îşi procură droguri de la inculpata D.C., poreclită T., s-a organizat flagrantul unei astfel de tranzacţii, prin notarea seriilor a două bancnote de câte 100.000 lei, preţul unei doze de heroină.
Însoţit de organul de poliţie, denunţătorul a mers pe Aleea Livezilor, unde s-a întâlnit cu inculpata D.C. care, în schimbul sumei de 200.000 lei, i-a înmânat o doză de heroină.
Tranzacţia a avut loc în garsoniera nr. 21 din Blocul sus-menţionat.
Deplasându-se la locuinţa arătată, organul de poliţie a constatat că aceasta era încuiată, nefiind de găsit inculpata D.C., nici soţul acesteia, inculpatul D.N.
Procedând la percheziţionarea imobilului, s-au găsit pe o măsuţă 40 doze ambalate în punguţe plastic, ce conţineau o pulbere culoare maronie, într-un bibelou o altă doză, pe un raft 16 seringi şi un sul folie plastic, iar pe o altă masă 2 folii plastic, pregătită pentru ambalare doze.
Inculpaţii nu au putut fi depistaţi, aceştia prezentându-se la poliţie la data de 11 august 2003 cu un apărător.
Ambii inculpaţi au recunoscut că sunt consumatori de droguri, iar ulterior inculpata D.C. recunoscând că începând din luna februarie 2003 se ocupă şi cu vânzarea de droguri însă fără ca soţul ei să aibă cunoştinţă despre această faptă.
Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică au identificat substanţa ridicată de la inculpaţi ca fiind heroină.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat-o pentru greşita achitare a inculpatului D.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, pentru greşita individualizare a pedepselor, considerate insuficiente şi pentru procedeul greşit de aplicare a pedepsei complementare inculpatei D.C., precum şi de către inculpata D.C., nemotivat.
La termenul de judecată din 18 august 2004, inculpata D.C. şi-a retras apelul.
Prin Decizia penală nr. 616 din 23 august 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul parchetului şi a desfiinţat în parte hotărârea instanţei de fond, a condamnat-o pe inculpata D.C., cu menţinerea încadrării juridice în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a cauzelor de atenuare a răspunderii penale, la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., respectiv, la un an şi 4 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata urmează să execute 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
S-a luat act de declaraţia inculpatei de retragere a apelului.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpata D.C., nemotivat în scris însă susţinut oral în sensul reducerii pedepsei.
Curtea, verificând hotărârea criticată în raport de cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată că recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţe, nefiind contestată de inculpată.
Vinovăţia inculpatei, recunoscută de aceasta, este temeinic dovedită, iar încadrarea juridică este legală.
La stabilirea pedepselor şi aplicarea celei rezultante s-a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Au fost avute în vedere, astfel, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii cele mai grele, individualizat legal prin limitele redicate, minime şi maxime, speciale ale pedepsei, conţinutul concret, exprimat în cantitatea relativ ridicată de doze heroină deţinute şi pregătite pentru vânzare, precum şi întinderea în timp a actelor de trafic.
Nu au fost neglijate datele de caracterizare pozitivă a inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta acesteia, 27 ani, faptul că este încadrată în muncă la o spălătorie auto şi conduita acesteia sinceră în cursul procesului, împrejurări cărora instanţa le-a dat semnificaţia circumstanţelor atenuante şi în raport de care pedeapsa a fost coborâtă sub minimul legal special.
Pedeapsa principală rezultantă, aşa cum a fost aplicată de instanţa de apel, 7 ani închisoare, este pe deplin justificată şi este necesară atât realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare, ale sancţiunii, cât şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
În acest context, cererea inculpatei de a fi menţinută pedeapsa aplicată de instanţa de fond nu este întemeiată şi cum nu se constată nici existenţa nici unui alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să fie luat în considerare din oficiu, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va scade timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 august 2003 la 17 noiembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.C. împotriva deciziei penale nr. 616 din 23 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestării preventive de la 11 august 2003 la 17 noiembrie 2004.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6064/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6105/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
