ICCJ. Decizia nr. 5998/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5998/2004
Dosar nr. 5165/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 73 din 3 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.C. la o pedeapsă la 10 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 33 – art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, astfel ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 265 zile din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală 1469/2002 a Judecătoriei Lehliu-Gară.
Inculpatul I.C. va executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat şi inculpatul minor S.V.O., aflat în arest preventiv la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, astfel că s-a dispus ca inculpatul minor să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia începând cu data de 21 martie 2004 la zi, pentru inculpatul I.C. şi de la 20 martie 2004 la zi, pentru inculpatul minor S.V.O.
S-a luat act, că partea vătămată E.C. nu s-a constituit parte civilă, bunurile sustrase fiindu-i restituite.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă Z.G. şi s-a luat act de acordul părţilor, fiind obligaţi inculpaţii în solidar, minorul şi cu partea responsabilă civilmente, să plătească suma de 2.700.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 au mai fost obligaţi inculpaţii în solidar, minorul şi cu părţile responsabile civilmente, să plătească părţii-civile Spitalului oraşului Lehliu-Gară, suma de 6.402.540 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.V.O. în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a unei chei tip Dacia sau contravaloarea acesteia.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat, precum şi la onorariu de avocat din oficiu, minorul în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, s-a reţinut ca situaţie de fapt, că în noaptea de 18-19 martie 2004, inculpaţii I.C. şi S.V.O. au pătruns în locuinţa părţii vătămate Z.G. şi prin violenţă au sustras suma de 2.000.000 lei.
Aceeaşi inculpaţi, în noaptea de 25 februarie 2004, au sustras prin efracţie din autoturismul părţii vătămate E.C. un radio-casetofon, un acumulator, un electromotor şi un vas de expansiune, cauzând un prejudiciu acestuia de 10.000.000 lei.
Faptele comise de către inculpaţi, au fost încadrate în textele de lege menţionate şi au fost condamnaţi.
La individualizarea şi aplicarea pedepselor s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Reţinând că nu au încetat cauzele şi condiţiile care au dus la arestarea inculpaţilor, că acestea deci, se menţin, a fost menţinută starea de arest preventiv, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia timpul executat preventiv.
Latura civilă a cauzei a fost soluţionată în raport de dispoziţiile înscrise în art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., precum şi de art. 998 C. civ., fiind obligaţi inculpaţii de despăgubiri civile în cuantumul arătat şi dovedit, minorul în solidar şi cu părţile responsabile civilmente.
Sentinţa a fost atacată cu apel potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi de către cei doi inculpaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin decizie penală nr. 577 din 9 august 2004, a respins apelurile declarate, ca nefondate, pe considerent că a fost pronunţată o sentinţă legală şi temeinică.
În considerente, s-a menţionat că hotărârea instanţei de fond este justă, dreaptă şi conformă cu prevederile legii atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpaţilor, a rezolvării laturii civile, dar şi din punct de vedere a tragerii la răspundere penală, prin durata pedepselor aplicate inculpaţilor şi modalitatea de executare.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., hotărârile au fost atacate cu recurs, numai de către inculpatul I.C., pe considerent că sunt vădit nelegale şi esenţial netemeinice din punct de vedere a individualizării pedepsei care este exagerat de mare în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ţinându-se seama de poziţia sa sinceră manifestată pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit lucrărilor de la dosar s-a făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei fiind avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social sporit al faptelor comise, împrejurările şi modul în care au fost săvârşite faptele şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de drept, că împreună cu un minor a pătruns în locuinţa părţii vătămate Z.G., unde, prin violenţă şi-au însuşit bani, limitele de pedeapsă care sunt cuprinse între 7 20 de ani închisoare, dar şi datele personale ale acestuia referitoare la faptul că a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunilor, dar şi că nu este la primul contact cu legea penală, fiind recidivist, persistând în comiterea de infracţiuni cu un pericol social deosebit de ridicat.
Prin urmare, pedeapsa de 10 ani închisoare, nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea fiind just individualizată şi reflectă gravitatea faptelor, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea sa şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
În consecinţă critica invocată nu constituie caz de casare înscris la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi ca atare recursul declarat se va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 3859 C. proc. pen.
Se va deduce în continuare detenţia şi va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat şi onorariu de avocat din oficiu potrivit art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 577 din 9 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 martie 2004 la 15 noiembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5995/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6006/2004. Penal. Decretul 328/1966. Recurs → |
|---|
